ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Cu alte cuvinte, dacă pentru Augustin doar sufletul este chipul lui Dumnezeu (unecou al acestei concepţii se simte şi în Capitolul 27), pentru Sfântul GrigoriePalama sufletul omului e superior îngerilor tocmai pentru că omul are trup.Explicaţia o oferă Capitolul 63, unde omul e declarat a fi mai mult chip al luiDumnezeu decât îngerii din pricina caracterului triadic propriu cunoaşterii umane,care e inteligentă, raţională şi sensibilă (noeron, logikon, aistheton), prin care omulare posibilitatea de a-şi exterioriza cuvântul invizibil al inteligenţei şi de a-l rosti,scrie şi exprima în ştiinţe, arte etc. Aşa cum arată Sinkewicz 104 , în virtuteacorporalităţii sale, chipul lui Dumnezeu are o dimensiune incarnaţională,hristologică, şi una vivificatoare, pnevmatologică. Raţionamentul SfântuluiGrigorie Palama e următorul: îngerii sunt chipul lui Dumnezeu pentru că reflectărelaţiile intratrinitare din viaţa imanentă invizibilă a lui Dumnezeu; pe lângă asta,oamenii reflectă şi autocomunicarea vizibilă lui Dumnezeu prin Cuvântul şi DuhulSău în economia creaţiei şi mântuirii. Chipul lui Dumnezeu din om nu se pierdeprin cădere, deşi alipindu-se de rău omul se rupe de Dumnezeu şi moare întâi cusufletul, iar apoi cu trupul, fiind părăsit de Dumnezeu pe Care L-a părăsit mai întâi.Dacă se alipeşte însă de Dumnezeu, el câştigă viaţa şi nemurirea (§ 39).Demnitatea omului stă în natura triadică a sufletului său inteligent,raţional-cuvântător şi spiritual-duhovnicesc (noera, logike, pneumatike), caretrebuie să-şi păstreze rangul (taxis) său în ierarhia existenţei, fiind mereu îndatădupă Dumnezeu şi unit cu Dumnezeu printr-o neîncetată aducere-aminte,contemplare şi iubire (mneme, theoria, agape) — termeni care circumscriu genericpractica isihastă —, prin care câştigă asemănarea cu Dumnezeu şi atrage la elstrălucirea tainică a Firii dumnezeieşti — expresie care circumscrie energiile divinenecreate ca iradiere de slavă a fiinţei lui Dumnezeu (§ 40). Căderea primiloroameni a fost rezultatul căderii din trufie a îngerilor răi din slujirea lui Dumnezeuşi a invidiei lor pe om (§ 41–44). Rezultatul căderii a fost moartea sufletească,expresie a rupturii de Dumnezeu (§ 45–47) şi a uitării de Dumnezeu din pricinaamăgirii simţurilor (§ 48–50). În mila Sa, Dumnezeu a întârziat moartea fizică,pentru a da oamenilor o a doua şansă şi a introduce în Hristos căderea în mântuire(§ 51–54). Noi astăzi suntem mai vinovaţi decât Adam, fiindcă nu încetăm săcălcăm unica poruncă a lui Dumnezeu: pocăinţa şi faptele ei care apropie Împărăţia104 1988, p. 19 şi 21, şi 2002, p. 170.134