ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

minunată şi preacuvioasă mărire era împrejurul lui. Şi a grăit Onia, zicând cătreIuda: „Acesta este iubitorul de fraţi, proorocul lui Dumnezeu Ieremia, care multse roagă pentru popor şi pentru sfânta cetate.” (15,12-14)Se observă deasemeni credinţa în învierea morţilor cu trupul şi în viaţaveşnică, credinţă existentă deja în iudaism în această perioadă, după cum reiese şidin discursurile tinerilor macabei în faţa lui Antioh IV. 23„...«Tu dar, nelegiuitule, ne scoţi pe noi dintr-această viaţă, însă Împăratul lumii,pe noi cei care murim pentru legile Lui, iarăşi ne va învia cu înviere de viaţăveşnică... Din cer le-am dobândit acestea (mâinile şi limba- n.n.) şi pentru legileLui nu ţin seamă de ele, pentru că nădăjduiesc că de la El iarăşi le voidobândi...» Şi când era să moară, aşa a zis: «Bine este a muta nădejdile cele dela oameni şi a aştepta pe cele de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin El, iarţie nu-ţi Va fi înviere spre viaţă... Ci Ziditorul lumii, Care a zidit pe om de lanaşterea lui, vă va da ca un milostiv iarăşi duh şi viaţă, de vreme ce acum nu văeste milă de voi, iubind legile Lui.»...” (7,9.11.14.23.)c. Mărturisirea credinţei în vreme de persecuţie.În 1 august, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor 7 fraţi macabei, a mamei lor şia bătrânului Eleazar, care au primit moartea mucenicească pentru credinţa lor, învremea persecuţiei regelui Antioh IV Epifanes (+164 î.H.).Martiriul lor a avut loc înainte de apariţia creştinismului, în epoca numităintertestamentară (cele aproximativ două secole înaintea naşterii Mântuitorului)epocă ulterioară evenimentelor descrise în Vechiul Testament, dar care premergeepoca Noului Testament. Avem aşadar în calendarul nostru creştin-ortodox şimartiri necreştini sau precreştini. Martiriul lor ne este cunoscut din capitolul 7 alcărţii 2 Macabei.Din sec. 3 î.H. Iudeea trece sub stăpânire seleucidă (siriană). Cea mai greaperioadă au cunoscut-o evreii în vremea lui Antioh IV Epifanes (175-164 î.H.).Printr-un decret, acest rege interzice în anul 167 cultul iudaic şi dedică Templul dinIerusalim lui Zeus Olimpianul. Cel mai sfânt loc al evreilor este pângărit cudesfrânări şi beţii, se interzice ţinerea sabatului şi a sărbătorilor iudaice. Iudeii suntsiliţi să participe la cultul împăratului sau la cultul lui Dionysos, iar cei care refuză23 Credinţa în învierea drepţilor e atestată şi în relatarea despre sinuciderea lui Razis, care preferă să-şiscoată măruntaiele şi să moară decât să fie umilit de păgâni, rugându-se ca Dumnezeu, „carestăpâneşte peste viaţă şi duh, iarăşi să i le dea” (14,46). A se vedea şi Dan 12,1-3.16