ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Între ucenicii pe care Grigorie Palama i-a făcut încă de pe când petrecea laVeria s-a numărat şi viitorul său adversar, mai tânărul Grigorie Akindynos (1300–1348) 34 . Născut în oraşul macedonean Prilep, acesta făcuse temeinice studiiumaniste mai întâi la Pelagonia, apoi la Tesalonic (cu Toma Magistros, Bryenniosşi, se pare, Varlaam din Calabria), venise la Veria ca preceptor al unei familiibogate. Aici a devenit fiul duhovnicesc al lui Grigorie Palama, fapt recunoscut şiafirmat în scris de amândoi 35 . Akindynos l-a urmat pe Grigorie Palama şi la Athos,când Palama s-a stabilit în 1331 la sihăstria Sfântul Sava. Palama a depus toateeforturile ca fratele Akindynos să fie primit la Marea Lavră recomandându-i săscrie un elogiu (enkomion) în cinstea Sfântului Atanasie, întemeietorul în 963 alMarii Lavre, discurs pierdut azi pe care acesta l-a rostit în faţa adunării tuturormonahilor Lavrei. În ciuda elocinţei lui Akindynos şi a patronajului lui Palama,Akindynos n-a fost primit la Marea Lavră, ducându-se la schitul unde se găseaCalist, ucenicul lui Grigorie Sinaitul şi viitorul patriarh ecumenic, care a intervenitpentru el să fie primit fie la Iviron, fie la Filoteu sau la Simonos Petras, dar şi aici afost respins „din gelozie poate faţă de talentele sale de umanist, cum a presupusatunci Calist care preferă să explice aceste peripeţii printr-o intervenţie divinămenită să ferească Athosul de ereziile lui Akindynos” 36 . După circa un an de zile,la sfârşitul lui 1332, Akindynos s-a reîntors la Tesalonic rămânând însă în strânserelaţii cu Palama până în 1341 37 . Grigorie Palama „are propria lui versiune pentruaventurile athonite nefericite ale lui Akindynos: acesta din urmă ar fi venit laSfântul Sava ca să practice rugăciunea curată, dar ar fi pretins după doar câteva zilecă a contemplat nu numai lumina dumnezeiască, ci şi o faţă omenească — probabilcea a lui Hristos — care i-a apărut din interiorul său. Palama sugerează că pentru34 Cf. sinteza lui J. Nadal Cañellas, „Gregorio Akindinos”, în La théologie byzantine II, 2002, p. 189–256.35 Cf. Meyendorff, Introduction…, p. 62.36 Ibid., p. 61. Informaţiile sunt date de Calist într-o omilie inedită la Duminica Ortodoxiei rostită depatriarh la Sfânta Sofia. Pasajul e citat în original la nota 88.37 Din 1333 Akindynos s-a stabilit la Constantinopol, fiind tuns în monahism la mănăstirea Xerolofos,ocazie cu care a rostit un discurs azi pierdut în apărarea ctitorului acesteia, patriarhul ecumenicAtanasie I (1289–1293, 1303–1309). Între 1333–1334 a purtat o corespondenţă cu principesabizantină Irina-Evloghia Chumnaina Palaiologhina (1291–1354/5), fostă ucenică a mitropolituluiTeolipt al Filadelfiei (1250–1322); ed. Angela Constantinidis Hero: A Woman’s Quest for SpiritualGuidance: The Correspondence of Princess Irene Eulogia Choumnaina Palaiologina, HellenicCollege Press, Brookline MA, 1986; trad. românească în: Teolipt al Filadelfiei, Cuvinte duhovniceşti,imne şi scrisori, Ed. Deisis, Sibiu, 2000, p. 347–380.105