ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

din Iezechiel capitolul 1”. 14 Aşadar procesul de definire a dogmelor a determinat pecel de definire a doctrinei spirituale a Bisericii, iar dacă pe teren dogmatic lupta afost polarizată în jurul definirii dogmei hristologice, pe teren spiritual lupta s-a datpentru definirea orizontului mistagogic, a posibilităţii şi modului comuniunii prinhar a omului cu Dumnezeu şi a vederii lui Dumnezeu de către om, ca scop ultim alîntregii vieţi creştine. A avut loc, aşa cum subliniază Ierom. Al. Golitzin, o activarede către dogma homoousianităţii Fiului cu Tatăl a consecinţelor ce decurg din eape plan spiritual 15 , anume precizarea modului comuniunii harice dintre Hristos şioameni şi pe baza acesteia, a modului şi conţinutului vederii sau descoperirii luiDumnezeu către oameni.Devierile comportamentale şi erorile doctrinare enumerate mai sus caaparţinând ereziilor gnostice ale veacurilor al II-lea şi al III-lea, maniheism,montanism, marcionism, se regăsesc într-o formă şi într-un limbaj mai evoluat însecolul al IV-lea şi al V-lea, problematica lor continuându-se în cadrul disputelormessaliană şi origenistă în Răsărit, şi în cele donatistă, pelagiană şipredestinaţianistă în Apus. Alexandre Golitzin vede de altfel messalianismul “ca unexemplu particular al unei tradiţii sau complex de tradiţii, un fel de substrat – cepare a fi fost coextensiv cu răspândirea geografică a creştinismului însuşi lasfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea” 16 – alantropomorfismului şi a hristologiei de tip antropomorfit de care am vorbit. Şi,extinzând, toate ereziile pot fi înţelese astfel ca expresii sau ramuri ale aceleiaşidispute antropomorfite, care prin scopul vizat a polarizat întregul efort ascetic şimistic al antichităţii creştine.În sprijinul acestei supoziţii vin şi rezultatele cercetătorilor orientaliştispecialişti în siriacă cum ar fi R. Murray şi Prof. Sebastian Brock, ce relevădoctrinele eretice ca roade ale conceptualizării raţionaliste divizive şi schizogeneale modului comuniunii cu Hristos, înţeles ca “chip al Tatălui” în spaţiul culturalraţionalist elen, şi în mod simbolic ca Mire Ceresc cu care sufletul “prin SfinteleTaine intră în căsătorie spirituală” împreunându-se prin contemplaţie spre a uni14 Alexander Golitzin, “Forma lui Dumnezeu şi vederea slavei. Reflecţii asupra controverseiantropomorfite din anul 399 d. Hr.”, în vol. Mistagogia, experienţa lui Dumnezeu în Ortodoxie, trad.Ioan I. Ică jr., ed. Deisis, 1998, p. 185.15 Ibidem, p. 211.16 Ibidem, p. 219.207