ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

3. Diferitele numiri ale slujitorilor bisericeştiOdată cu dezvoltarea Bisericii, pentru împlinirea necesităţilor ei, Sfinţii Apostoli au hirotonitpe primii membrii ai ierarhiei bisericeşti, urmaşii şi continuatorii operei lor. Astfel, pe lângăcele două categorii de creştini existente în Biserică, – „Apostoli” şi „fraţi” (Fapte 1,15),distincţie făcută după harul cu care erau înzestraţi – se mai adaugă acum şi cea de-a treiacategorie, cea a ierarhiei sau a slujitorilor bisericeşti. Dar odată cu aceasta apare şi problemanumirii pe care trebuie să o poarte ierarhia, de aceea în Noul Testament întâlnim mai multecuvinte care o defineşte. Problema aceasta terminologică se pune pe două planuri, şi anume:întâi consacrarea unor termeni care să-i desemneze în general pe slujitorii bisericeşti şi, apoi,consacrarea unor termeni speciali care să desemneze clar cărei trepte ierarhice aparţin aceştislujitori.În ceea ce priveşte numirile generale ale slujitorilor bisericeşti, ele sunt numeroase înNoul Testament, însă numai trei termeni atrag atenţia în mod deosebit, deoarece s-aumenţinut până astăzi în limbajul bisericesc: προισταµενος, ηγουµενος şi πρεσβυτερος 29 .În ceea mai veche scriere a Noului Testament, epistola I-a către Tesaloniceni (cap.5,12), Sfântul Pavel îndeamnă pe credincioşi să cinstească, în chip deosebit „pe cei ce seostenesc între voi şi stau în fruntea voastră (προισταµενος υµϖν) în Domnul şi văpovăţuiesc pe voi”. Dintre aceste denumiri (ostenitori, întâistătători şi povăţuitori) numaitermenul προισταµενος „întâi-stătător”, s-a păstrat până astăzi, pătrunzând şi în limbaromână sub forma de „poiestos”. El apare şi printre harismatici (Romani12, 8), ceea ce indicăfaptul că la început slujirea bisericească era considerată o harismă. Sfântul Ioan Gură de Aurprecizează că aici Sfântul Pavel se referă la preoţi. Denumirea aceasta, însă, datorităsemnificaţiei etimologice, nu era indicată să pătrundă în terminologica creştină pentru acaracteriza, în întregime, vreuna din cele trei laturi ale lucrării slujitorilor bisericeşti 30 , căcifolosirea lui ar crea impresia unei conduceri monarhice în Biserică.Acelaşi lucru s-ar putea spune despre termenul ηγουµενος „cârmuitor”, pe care-lfoloseşte în chip atât de stăruitor Sfântul Apostol Pavel în epistola către Evrei (Evrei, 13, 7, 17,24). În vremurile următoare termenul „egumen”, folosit îndeosebi la plural, îşi păstreazăînsemnătatea de cârmuitor în Biserică. Cu toate că putea fi îndrumat spre a caracteriza înprimul rând, latura de păstorire a slujitorilor bisericeşti, potrivit cu textele din Miheia 5,1,3 şi II29 Iustin Moisescu, Ierarhia bisericească în epoca apostolică, Editura Centrului Mitropolitan al Olteniei, 1955,p. 7.30 Ibidem.316