ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Cele prezentate ne permit sa înţelegem mai bine existenţa umană creştină şisă schiţăm o imagine a ceea ce este Biserica lui Hristos. Biserica este spaţiul încare omul are acces la comuniunea cu Hristos cel întrupat şi înviat. A spune căBiserica e Trupul lui Hristos nu reprezintă, în învăţătura ortodoxă, doar o metaforăsau o imagine plastică. 8 Biserica este “o nouă Taină, a unei uniri şi mai strânse întreCreator şi creatură”. 9 Lipsa unei tematizări analitice a Bisericii în scrierile patristicese explică tocmai prin faptul că Biserica era percepută drept un mod de a fi, 10 unmod caracterizat prin faptul că omul se uneşte pe cale sacramentală cu Hristos,primind puterea de a acţiona în sfinţenie şi în conformitate cu caracterul autentic alfirii umane în toate situaţiile vieţii lui. A pretinde că poţi fi creştin lipsindu-te deBiserică relevă tocmai neînţelegerea modului de a lucra al lui Hristos şi în fond acomplexităţii, tot de el rostuite, a acestei lumi.Dacă Biserica reprezintă în primul rând, să-i spunem, o propunere dedeplinătate făcută de Dumnezeu omului în Hristos, viaţa creştinului în aceastălume se configurează pe de o parte prin colaborarea cu harul şi participarea reală laaceastă deplinătate, pe de alta prin diferitele situaţii existenţiale pe care el leparcurge în fiecare zi şi care se compun din confruntările sale cu restul făpturii şicu el însuşi. Respectivele confruntări pot fi de multe ori dramatice – aceasta seexplică prin faptul că prin integrarea în trupul lui Hristos, omul nu e deposedat deunele caracteristici ale naturii lui, ci i se pun doar la dispoziţie capacităţi noi.Părinţii primelor Sinoade ecumenice au insistat asupra faptului că Hristos a asumatfirea umană integral (“ceea ce n-ar fi asumat, n-ar fi mântuit”).Evangheliile abundă în relatări în care Hristos întâlneşte oameni reali şi nuidealizaţi, cu slăbiciuni şi păcate, surprinşi în situaţii desprinse parcă din romaneleexistenţialiste. Tuturor acestor situaţii le vine în întâmpinare Hristos, şi îi ia înserios în drama lor pe cei implicaţi. 11 Desigur, pentru a îi ridica spre altceva, darcert este că îi ia în serios aşa cum sunt. Creştinismul se dovedeşte astfel a fi religiaunui realism fundamental, şi am convingerea că fără acest realism al său nu s-ar fi8Ioan Maximovici, http://saraca.1plan.net/biblioteca/biserica_ca_trup_al_lui_Hristos.htm9D. Stăniloae, op.cit., vol.III p. 10.10Nicolae Moşoiu, Taina prezenţei lui Dumnezeu în viaţa umană. Viziunea creatoare a pr. prof.Dumitru Stăniloae, Ed. Paralela 45, Braşov 2000, p. 176.11 Dorin Oancea, Istoria şi filozofia religiei, Curs de licenţă ţinut la Facultatea de Teologie „AndreiŞaguna“ din Sibiu între anii 1999-2001“, ms. pers.280