ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

atmosfera spirituală în care el a scris, pentru a se întregi mai deplin semnificaţiaoperei sale. Care ar fi, aşadar complexul ideatic căruia Sfântul Diadoh îi răspundeşi în care se încadrează sintetizând organic, iar nu dialectic pe Evagrie şi Macarie?Interrelaţionare şi interdeterminare în definirea doctrinei desprevisio DeiAnaliza comparativă a problematicii doctrinare spirituale, a evoluţiei cronologice şia răspândirii geografice a ereziilor şi disputelor din epocă, relevă principaleleprobleme comune de spiritualitate cu care ereziarhii şi părinţii duhovniceşti sauteologii secolelor al IV-lea şi al V-lea s-au confruntat în definirea raportului naturăhar-îndumnezeire-vederealui Dumnezeu, ce constituie de fapt conţinutulcomuniunii harice a omului cu Dumnezeu şi defineşte orizontul trăirii mistagogicea acestuia. Aceste probleme, prin frecvenţa şi interconexiunile lor în disputelespirituale ale epocii, constituie complexul ideatic căruia şi Sfântul Diadoh a trebuitsă-i răspundă şi în care opera sa trebuie înţeleasă.Fără a intra în amănunte, vom sublinia doar două aprecieri ilustrative pentruinterconexiunea care a existat între aşa numitele “curente spirituale” ale epocii.Profesorul Frederich Dörr remarca, fără a dezvolta mai mult (fapt ce a determinatde altfel perceperea unilaterală a operei Sfântului Diadoh ca ataşată doarCorpusului pseudo-macarian), paralela intuită de el între messalianism şipelagianism: “au trebuit treizeci de ani de la sfârşitul controversei pelagiene înApus, pentru a găsi formule doctrinare similare în Răsărit”, tocmai la SfântulDiadoh, care “în contextul diferit”, dat de prezenţa messalianismului în Răsărit înlocul pelagianismului, “a jucat un rol similar celui al Fericitului Augustin” în Apus.De aceea, consideră Dörr, “nu e imposibil a stabili legături între Sfântul Diadoh, cacel mai apusean dintre episcopii ortodocşi, şi lumea latină”. 41 Această înrudire întrecei doi autori, e datorată faptului că amândoi răspund elementelor doctrinaremaniheice, Fericitul Augustin direct, dar determinat şi orientat de prezenţapelagienilor, iar Sfântul Diadoh corectând messalianismul, precum şi similitudinistructurale ce există între messalianism şi pelagianism relativ la învăţătura desprehar, ambele erezii condiţionând harul şi mântuirea venită prin acesta de lucrarea41 Fr. Dörr – Diadochus von Photike und die Messalianer. Ein Kampf zwischen währer und falscherMystik im fünften Jahrhundert, Freiburg im Breisgau , 1937. p. 63f.214