ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

că aportul personal al lui Nicolae a stat în insistenţa pe rolul protector special alMaicii Domnului atât asupra lui Petru, cât şi a Athosului întreg care apare aicipentru prima dată drept moştenire cerută şi promită de Fecioara Maria de laHristos. „Profeţia” Maicii Domnului din § 10 va cunoaşte un destin extraordinarfiind copiată şi reprodusă aparte (BHG 1505e) în multe manuscrise, devenind parteintegrantă a tradiţiei 56 şi vieţii athonite până astăzi. Sfântul Petru respinge atacuriledemonilor invocând mereu „dulcele şi doritul de noi nume al Maicii Domnului”(§ 13, 14, 15, 16) şi se roagă cu cuvintele: „Maica Domnului, ajută-l pe robul tău”(§ 13). Iar Antonio Rigo comentează astfel: „Existenţa unei «rugăciuni a MaiciiDomnului» alături de mai celebra rugăciune a lui Iisus e atestată pentru epocabizantină de numeroase note conservate în codice şi de cuvintele lui MaximKavsokalivitul” 57 . Nicolae scrie Viaţa sa într-un context conflictual şi într-un senspolemic. El protestează implicit împotriva monahismului chinovial, economic şimisionar (ultima ispită pe care o depăşeşte Petru e tocmai aceea de a renunţa laizolare şi de a se stabili într-o mănăstire pentru a fi de folos multor, § 16) şi îşimustră contemporanii pentru a fi uitat care e „adevărata” viaţă monahală: cearadical eremitică strict contemplativă şi isihastă, angelică şi asocială, exemplificatăde ascetismul extrem al lui Petru. „Cu siguranţă foarte diferit de ascetul care a fost,Petru, aşa cum e zugrăvit în Viaţa [scrisă de Petru], a devenit foarte repede şi arămas toată perioada bizantină ascetul-tip al Sfântului Munte, modelul cu caretindea să se asemene orice monah anahoret” 58 .55 1974, p. 42.56 Cf. Viaţa Sfântului Maxim Kavsokalivitul scrisă de Teofan (§ 8); ed. Halkin-Kurilas, 1936, p. 75;trad. românească, 2004, p. 24–27. „Profeţia” Maicii Domnului stă la baza şi a tradiţiilor legendaredespre originile Athosului, aşa-numitele Ta Patria tou Athonos (BHG 1054vw) (ed. S. Lampros, NeosHellenomnemon 9, 1912, p. 116–161, 209–244) atestate începând din secolul XV şi unde, dupăînălţare, Maica Domnului a venit la Athos rostind cuvintele: „Acest munte mi-a fost dat moştenire deFiul şi Dumnezeul meu” şi rosteşte următoarea rugăciune: „Fiul şi Dumnezeul meu, binecuvânteazălocul acesta şi revarsă-Ţi mila Ta peste muntele acesta şi locuitorii lui până la sfârşitul lumii pentrutine şi pentru numele meu. Fă ca doar cu puţină osteneală să li se ierte păcatele şi mântuieşte-i deosânda veşnică. Umple-i de tot binele în veacul de acum şi în cel viitor, slăveşte acest loc mai presusde oricare altul şi întinde aici sălaşurile lor de la un cap la altul, de la miazănoapte la miazăzi, şiizbăveşte-l de orice atac al văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi” (p. 125, apud RIGO, 1999, p. 37–39).57 1999, p. 18, nota 27. Cf. Viaţa Sfântul Maxim Kavsokalivitul scrisă de Teofan, § 15; trad.românească, 2004, p. 41.58 Papachrysanthou, 1974, p. 54. Cf. Rigo, 1999, p. 46–47: „Biografia reală a sfântului ne rămâne defapt necunoscută (şi n-ar putea fi altfel pentru un pustnic care a trăit ascuns cea mai mare parte a vieţiilui). Ştirile de care dispunem despre Petru ne oferă imaginea unui râu carstic care iese ici şi acolo lasuprafaţă, dar cel mai adeseori curge sub pământ. Pustnicii Athosului, care s-au inspirat şi se inspiră114