ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

a-l îndrepta şi îndepărta de această vedenie demonică a încercat atunci să facă să fieprimit în severa chinovie a Lavrei; această explicaţie îi permite să îndepărtezereproşul pe care i l-au făcut unii de a fi acordat odată patronajul său luiAkindynos” 38 .În al treilea an al şederii sale în sihăstria Sfântul Sava de lângă Marea Lavră,cu alte cuvinte în anii 1332–1333, Grigorie Palama, acum în vârstă de 36–37 deani, are o descoperire dumnezeiască în urma căreia începe să predice şi să scrie.Iată cum descrie biograful său, Filotei, acest episod:„Au trecut doi ani de când marele [Grigorie] locuia şi se îndeletnicea înaceste lucruri în zisa mănăstire [sihăstria Sfântul Sava de lângă Marea Lavră].Iar în al treilea [1333], pe când stătea acolo singur după obicei şi-şi ţineamintea la Dumnezeu prin isihia şi rugăciunea minţii, i s-a părut că-i vine ca oumbră de somn dar care i-a arătat această vedenie. I s-a părut că ţine în mâiniun vas plin de lapte care începând dintr-o dată să ţâşnească curgea în afară pedeasupra vasului; după care s-a prefăcut într-o clipită într-un vin foarte bun şiînmiresmat care i se revărsa atât de îmbelşugat pe haine şi pe mâini, încât erauîmbibate şi pline de mireasma lui. «Şi pe când mă delectam şi bucuram maimult, a stat lângă mine un bărbat arătos şi plin de lumină care mi-a zis: ,De cenu dai şi celorlalţi din această dumnezeiască băutură care ţâşneşte în chip atâtde minunat, ci o laşi să se reverse în zadar? Nu ştii că ea este un dar al luiDumnezeu şi nu va înceta să ţâşnească şi să se dăruiască astfel?’ Iar când euam pus înainte neputinţa mea de a o distribui şi absenţa acum a unor oamenicare să dorească unele ca acestea, acela mi-a zis: ,Chiar dacă nu mai există ceicare să o caute cu vrednicie, tu trebuie să-ţi faci datoria şi să nu încetezi să odistribui, cum ziceam, şi că laşi pe seama Stăpânului cererea ta. Căci negreşitştii bine şi porunca şi talantul şi osânda robului trândav şi care n-a făcutpotrivit poruncii stăpânului.’ După care acel bărbat strălucit a părut că seduce, iar eu scuturând umbra aceea ce somn, am şezut toată noaptea şi cea maimare parte din zi acolo învăluit în întregime în chip bogat de luminadumnezeiască.» Acestea le-a spus minunatul Grigorie mai târziu prietenului şi38 Meyendorff, Introduction…, p. 62–63; cf. Antireticul VII, 16 contra lui Akindynos. Altundeva,Palama îl acuză pe Akindynos că e un autopator monachos (Antireticul II, 17) vrând să spună căAkindynos n-a rămas în ascultarea de părintele său duhovnicesc.106