ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Pespective antropologice pentru o Teologie aîndumnezeirii. Persoana umană sau taina asemănăriiMgs. VASILE NEACŞUAntropologia teologică sau învăţătura dogmatică cu privire la om nedezvăluie taina fiinţei umane din perspectiva sensului, scopului şi vocaţieiacesteia–îndumnezeirea. Omul cuprinde în sine resorturile şi elementele necesarepentru devenirea lui spirituală, spre asemănarea cu Creatorul său. Cele maiînsemnate dintre aceste elemente sunt creaţia omului după chipul lui Dumnezeu şi,derivat din aceasta, zidirea acestuia de Dumnezeu, ca persoană.Prin faptul că este după chip el a putut tot timpul să tindă spre Chipul săureal, iar prin aceea că este persoană a fost posibilă legătura personală, vie cu acestArhetip ca Persoană. Mai mult el poate la nesfârşit să înainteze în acest urcuşdumnezeiesc, îndumnezeitor, dat fiind faptul că Persoana divină este o realitateapofatică, niciodată circumscrisă sau pătrunsă, şi pentru că Chipul după care a fostzidit are o natură dumnezeiască neapropiată.În lucrarea de faţă vom încerca să surprindem câteva din structurile de fondale fiinţei umane ce vor fi încadrate în contextul teologic al îndumnezeirii caîmplinire ontologică a omului. Cele două idei principale „ ontologia iconicăconsideraţiicu privire la o teologie a chipului” şi „ natura şi ipostasul umanpremise pentru o teologie a îndumnezeirii” vor urmării omul în adâncimea sateologică ca chip al lui Dumnezeu Cuvântul şi ca persoană. Cele două caracteresunt în fapt daturi ontologice indisolubile şi veşnice, fiind organic legate între ele.Persoana face ca omul să păstreze în el, chiar şi la marginea existenţei 1 sale „chipulpersonal” al Cuvântului, iar pe de altă parte chipul presupune şi condiţionează prinexistenţa lui, existenţa omului ca persoană.Cu alte cuvinte vom descrie omul în ceea ce îl reprezintă esenţial, arătândcum fiinţează acesta, prezentându-l din perspectiva a ce trebuie să devină, cu toateexigenţele capitale pe care le impune această devenire.1 În orice stare spirituală se va afla, fie în existenţa bună sau în cea nefericită, omul va purta în sinechipul Creatorului său.289