ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

şi ştiinţele naturale (aritmetica, geometria, astronomia, fizica etc.) cunoscute şi înAntichitate. Lectura atentă a § 1–2 şi 22 arată că Teodor era un prieten drag al luiGrigorie Palama, dar că în prietenia lor a intervenit un moment de criză provocatde un dezacord de principiu. Cel mai probabil Teodor avusese intenţia să devinămonah, dar a fugit şi s-a întors în lume căsătorindu-se şi reluându-şi profesia înstudiile filozofice.Sfântul Grigorie Palama îşi începe tratatul-epistolă amintindu-i lui Teodorvechea lui prietenie şi faptul că fuga şi tăcerea lui nu a făcut să înceteze, ci dincontră i-a sporit iubirea sa faţă de el. Gestul lui Teodor însă a declanşat ostilitatea(neprietenia) monahilor faţă de filozofi (§ 1). Fiindcă există două înţelepciuni: unaa filozofilor şi alta, superioară, a monahilor (§ 2). Obiecţia la care s-a expus Teodorşi se expun în general filozofii din partea monahilor e cea a contradicţiei întrediscursul filozofic-raţional şi viaţa lor nefilozofică-neraţională; de aceea Teodor eîndrumat să se folosească în mod raţional de raţiune (ellogimos chro to logo),unind, cu alte cuvinte, învăţătura şi viaţa, înţelepciunea şi virtutea, teoria şi practica(§ 3). Concret, trebuie să poarte de grijă de suflet şi să aibă o concepţie adecvatădespre acesta. Fiindcă sufletul nu este o simplă „entelehie a trupului”, cum spun„filozofii neînţelepţi” care „necăutând cele mai presus de fire mint şi desprenatură” promovând, cu alte cuvinte, o viziune naturalistă falsificată despre natura şidestinul sufletului şi despre existenţa etică. Deşi în activitatea lui sufletul e modelatde activităţile trupului primind formele lui, în esenţa lui sufletul e o substanţăseparată, simplă, de sine, nemuritoare, ca activitate proprie, independentă de trup(§ 4–5). Uitarea acestei activităţi şi vieţi adevărate a sufletului se datoreazăamăgirilor produse de plăcere (hedone); aceasta e un venin de moarte pentrusufletele nemuritoare şi are trei forme principale: iubirea de slavă (philodoxia),iubirea de plăceri (philedonia) şi iubirea de bani (philochrematia) (§ 6–7; aceleaşicu cele enumerate în tratatul către Xeni). Scrie toate acestea, pentru ca Teodor săştie cine îşi mântuie sufletul şi cine nu şi ca să-şi dea seama în ce categorie se aflăacum (§ 8). Teodor e îndemnat să lupte cu aceste rele şi va primi cununa răsplătiriide la Dumnezeu (§ 9). Căci cine nu se curăţă de patimi şi se împrieteneşte cupatimile va fi judecat şi va ajunge în iad şi în chinurile de aici va plânge fără folosla nesfârşit şi nemângâiat (§ 10–12). Există însă un alt plâns folositor şi izbăvitorde păcate acum în lume: plânsul pocăinţei (§ 13). Acesta spală masca hidoasă a144