ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

constitutive se deosebeşte absolut de oricare altă societate. Biserica este de iniţiativă divină,dar are şi o vocaţie divină. Scopului urmărit de ea, sădit în fiinţa ei, slujesc toţi credincioşii, iarierarhia reprezintă comuniunea persoanelor înzestrate cu o slujire specială în Biserică. Aceastăslujire specială are un caracter întreit, constând în propovăduirea neschimbată a învăţăturii luiHristos, în sfinţirea credincioşilor şi în conducerea pastorală a lor spre desăvârşirea înDumnezeu. Ele corespund celor trei slujiri ale Mântuitorului şi „aceste trei slujiri sunt atât desolidare, atât de nedespărţite între ele, încât înfăptuiesc o singură operă. Această operă enumită de cele mai multe ori cu numele general de sfinţire a credincioşilor, dar ea trebuieînţeleasă ca realizându-se prin purificarea şi desăvârşirea sau prin asemănarea şi unirea lorcu Dumnezeu, adică prin împărtăşirea tot mai deplină cu El ” 5 . Această slujire specialăreclamă necesitatea ierarhiei. După învăţătura Bisericii noastre, Mântuitorul este capul supremal Bisericii (deci şi al ierarhiei), şi El a dat puterea în Biserică tuturor Apostolilor, în comun.Prin aceasta, a fost înlăturată orice tendinţă de cădere în cele două structuri ierarhice extreme:în monarhism (Biserica Romano-Catolică) sau în federalism (Bisericile protestante) 6 .Dar persoanele aparţinătoare ierarhiei nu-şi pot lua de la sine această slujire specială.Dar nici nu le poate veni de jos, de la poporul credincios, de aceea trebuie să le vină de sus, dela Dumnezeu, printr-un act special de consacrare. „Nu-şi ia cineva de la sine această cinste, cie chemat de Dumnezeu ca şi Aaron” (Evrei 5,8). „Prin actele lor sfinţitoare lucreazătranscendenţa divină… Ei au misiunea să înalţe pe credincioşi spre Dumnezeu” 7 . Aceastătrăsătură a slujirii sfinţitoare în Biserică, distinge persoanele care o împlinesc de celelaltepersoane, printr-un act de orânduire de sus.Deci prin faptul că puterea sfinţitoare vine de sus, ierarhia îşi defineşte şi mai binenecesitatea şi rostul ei, căci oamenii primesc această lucrare prin taine săvârşite de persoane ceaparţin unei trepte ierarhice superioare treptei lor care, la rândul lor, primesc această slujire detransmitere a puterii de sus printr-o taină specială. Aceste persoane trebuie să fi primit ele maiîntâi de sus tot ce transmit, plus desemnarea lor ca transmiţătoare a darurilor de sus.Fără această transmitere ierarhică a harului de sus, Biserica nu poate exista, iar sensulstructurii ierarhice a Bisericii îl arată Dionisie Pseudo-Areopagitul prin comparaţia ei cuierarhia cerească „căi treptele rânduielilor pământeşti (bisericeşti) sunt un reflex al aportului5 Dumitru Stăniloae, Temeiurile teologice ale ierarhiei şi ale sinodalităţii ei, în Studii Teologice, 1970, nr. 3-4,p. 167.6 Valerian Şesan, Curs de Drept Bisericesc Universal, Cernăuţi, 1942, p. 118.7 Dumitru Stăniloae, art. cit., p. 169.308