ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

perioada primului său patriarhat (858-867) şi nu ne pot da alte informaţii cu privirela cel de-al doilea patriarhat al său (877-886).Din păcate, doar puţine din omiliile sale ni s-au păstrat; cea mai mare parte alor fie s-a pierdut, ori, cel puţin, până acum nu au fost aduse la lumină, ele rătăcind,cine ştie prin ce bibliotecă păstrătoare de manuscrie, care aşteaptă să fie găsite şicercetate. În orice caz, la o comparare atentă a patriarhului Fotie cu Sfântul IoanHrisostom (Gură de Aur), predecesorul său pe scaunul patriarhal alConstantinopolului în secolul al IV-lea, reiese că, retorica acestuia din urmă nu esteaşa de complicată, în timp ce Fotie, nu rareori, se pierde în idei grele şicomlicate 137 . Ca „restaurator al vechii literaturi”, după cum l-a numit K.Krumbacher, şi prin caracterul ori modul său de viaţă şi de gândire tipic bizantine,patriarhul Fotie a fost cel care a adus în timpul său un nou şi puternic sufluintelectual, al cărui punct culminant va fi atins în secolele următoare 138 .Concluzionând, se poate afirma faptul că, omiliile şi cuvântările patriarhuluiFotie nu ating eleganţa şi puterea celor ale vechilor Părinţi ai Bisericii, dar pot ficomparate sau alăturate operelor aparţinând celor mai renumiţi scriitori ai aceluitimp, precum Gheorghe al Nicomidiei, Niceta David (Paflagonul) şi Leon Filosoful(Înţeleptul) 139 , fiind, aşa după cum menţionam la începutul acestor rânduri, pieseoratorice de o mare valoare, care cu greu vor mai putea fi egalate.În ceea ce priveşte operele cu caracter exegetic atribuite patriarhului Fotie,se poate spune că, asupra unora dintre ele planează încă multe controverse 140 .Totuşi, cea mai mare credibilitate în ceea ce priveşte paternitatea fotiană, o câştigăfragmentele de exegeză la unele epistole pauline, dar şi la cele patru Evanghelii.Aceste fragmete de exegeză la trei din cele patru Evanghelii (95 catene laEvanghelia după Matei; 114 catene la Evanghelia după Ioan, 54 catene la137 B. Schultze, art. cit., p. 102.138 K. Krumbacher, op. cit., p. 8: „Ein neuer und kräftiger Hauch kommt in die geistige Bildung durchden grossen Lehrer seiner Nation, den Wiederhersteller der alten Literatur, den echtester Byzantinernach Charakter und Lebensart, Photios (um 850). Jetzt gewinnt die Teilnahme an dem altenSchriftentum, wie auch die produktive Bethätigung (sic!) an Ausdehnung und Gehalt; es ist eineaufsteigende Entwickelung zu beobachten, die im 12. und 13. Jahrhundert ihren Höhepunkt erreicht.“139 J.-B. Malou, Praefatio in Photii opera, în: PG 101, 8,6: „Homiliae PHOTII, etsi ad vim etelegantiam homiliarum veterum Patrum minime pertingant, tamen omni merito non destituuntur, sedjure merito aequiparari possunt acriptis optimorum auctorum illius aetatis, ex. Gr. GeorgiiNicomediensis, Nicetae Paphlagonis et Leonis Sapientis. Afiorum scripta longe superant.“ Vezipentru aceasta şi: J. Hergenröther, op. cit., vol. 3, p. 236.140 K. Krumbacher, op. cit., p. 230.271