ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

fericiţi de demult au folosit aceşti termeni controversaţi de acum, am găsit mulţi,pe care vechimea lor îi face vrednici de crezare…..” 10 .2. Pasajul clasic din tratatul Despre Sfântul Duh în care autorul chestioneazăposibilitatea fundamentării practicilor liturgice pe tradiţia nescrisă a Bisericii şi aimprovizării în cult este cel din capitolul 27, 66: „Cuvintele epiclezei [rostite] lasfinţirea pâinii [Sfintei] Euharistii şi a potirului binecuvântării, cine dintre sfinţine-a lăsat-o în scris? Căci noi nu ne mulţumim doar cu acelea pe care Apostolulsau Evanghelia le aminteşte, ci rostim şi înainte şi după şi alte cuvinte, pe care leamprimit din tradiţia nescrisă, ca având mare putere [însemnătate] la[săvârşirea] Tainei.” 11Este evidentă aici distincţia unică în teologia ortodoxă pe care Sfântul Vasileo face în acest capitol 27 între învăţăturile pe care Biserica le-a moştenit pe calescrisă şi între cele pe care le-a primit prin Tradiţie de la Sfinţii Apostoli, întrekvhrugma, mărturisirea oficială şi publică a adevărului de credinţă creştin, şi întredvogma, învăţătura tainică nescrisă, experienţa de veacuri a Bisericii, păstrată întăcere, sesizată şi trăită de către creştini în cultul divin. 12 Dvogma este tradiţia10 ¹EgwÜ me\n ouÅn au)to/j, ei¹ xrh/ me tou)mo\n iãdion ei¹peiÍn, wÐsper tina\ klh=ronpatr%½on th\n fwnh\n tau/thn diafula/ttw, paralabwÜn para\ a)ndro\j makro\n e)ntv= leitourgi¿# tou= Qeou= diazh/santoj xro/non, di' ou kaiì e)bapti¿sqhn, kaiì tv=u(phresi¿# th=j ¹Ekklhsi¿aj prosh/xqhn. ¹Anazhtw½n de\ kat' e)mauto\n eiã tij aÃratw½n palaiw½n kaiì makari¿wn a)ndrw½n e)xrh/sato tau/taij taiÍj nu=na)ntilegome/naij fwnaiÍj, pollou\j euÂron kaiì tv= a)rxaio/thti to\ a)cio/pistoneÃxontaj.. De Spiritu Sancto, 29, 71, 28-35, Sieben, p. 295.11 De Spiritu Sancto 27, 66, 15-21: Ta\ th=j e)piklh/sewj r(h/mata e)piì tv= a)nadei¿cei tou=aÃrtou th=j Eu)xaristi¿aj kaiì tou= pothri¿ou th=j eu)logi¿aj, ti¿j tw½n a(gi¿wne)ggra/fwj h(miÍn katale/loipen; Ou) ga\r dh\ tou/toij a)rkou/meqa, wÒn o( a)po/stolojhÄ to\ eu)agge/lion e)pemnh/sqh, a)lla\ kaiì prole/gomen kaiì e)pile/gomen eÀtera, w¨jmega/lhn eÃxonta pro\j to\ musth/rion th\n i¹sxu/n, e)k th=j a)gra/fou didaskali¿ajparalabo/ntej. Sieben, p. 274, Corniţescu, p. 79.12 Cuplul acesta kvhrugma - dvogma este esenţial în teologhisirea Sfântului Vasile, fără de care nupoate fi corect sesizată pnevmatologia sa. Ghidat de o fină şi distinsă gândire teologică, marelepărinte capadocian a făcut distincţia între nucleul, miezul adevărului creştin şi exprimarea lui înconcepte teologice. Dvogma este însăşi viaţa Bisericii, este adevărul tainic ce îl conţine şi care nu sepropovăduieşte, pe când kvhrugma este mărturisirea şi definirea sinodală a adevărurilor de credinţă,care este supusă evoluţiei istorice, pasibilă de îmbunătăţiri şi aprofundări. Dvogma are la Sfântul Vasilealt înţeles faţă de cel consacrat în limbajul teologic, care defineşte dogma ca fiind învăţătura definită324