ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

un corb ca Ilie, ci de un înger (Ps 77, 25), simbol al vieţii Ei îngereşti (§ 44), darsuperioritate Ei faţă de orice îngeri o va arăta faptul că la Buna-Vestire va fiumbrită nu de un înger, ci de Însăşi Puterea Celui Preaînalt, de Însuşi Cuvântul luiDumnezeu (§ 45). În Sfânta Sfintelor Fecioara a dus o viaţă paradiziacă dincolo deplăceri, patimi, griji şi întristare, trăind numai pentru Dumnezeu, văzută, păzită şihrănită numai de Dumnezeu (§ 46–47). Din lecturile biblice care se făceau înfiecare săptămână la Templu, Maria a auzit vorbindu-se de căderea neamuluiomenesc într-o viaţă înstrăinată de Dumnezeu, plină de dureri şi chinuri şi sfârşindîn moarte şi în iad. Umplându-se de milă, s-a hotărât să devină ambasadoareanoastră la Dumnezeu ca prin solia (presbeia) ei să-L convingă pe Dumnezeu săvindece natura umană coruptă unind-o cu El Însuşi (§ 48). Căutând să fieconvingătoare în convorbirea cu Dumnezeu, Fecioara inventează şi predăoamenilor o nouă practică (praxis), mai înaltă decât contemplarea umană, şi o nouăcontemplare (theoria) diferită de contemplarea comună cunoscută ca adevărul deimaginaţie (§ 49). Este vorba de calea isihastă aflată dincolo de etica şi cunoaşterearaţională a naturii şi sufletului, cât şi de cea metafizică a primelor principii aleexistenţei prin gândire, raţionamente şi analogii („filozofia primă a elinilor”)(§ 50). Aceasta întrucât există o diferenţă radicală între contemplarea (theoria)filozofică cunoscută şi anticii păgâni şi vederea lui Dumnezeu (theopatia) isihastă:aceasta e diferenţa între a-L şti şi a vorbi despre Dumnezeu din gândirea proprie şia-L avea pe Dumnezeu fiind uniţi cu El printr-o paradoxală simţire a minţii(aisthesis noera) echivalând cu o necunoaştere apofatică mai presus de cunoaştere(hyper gnosin agnoia), „dincolo de orice gen de filozofie” (§ 51). Adevăratafilozofie este deci isihia echivalentă cu oprirea minţii şi rugăciunea neîncetată careo desface de cele de jos şi o uneşte cu cele de sus; ea este adevărata practică şicontemplare; dacă virtuţile vindecă patimile sufletului, contemplarea isihastăîndumnezeieşte omul care vede în inima curăţită ca într-o oglindă pe Dumnezeudincolo de simţire şi de minte (§ 52). Fecioara este deci dovada vie a isihieisupranaturale încă din copilărie (§ 53), de aceea meditând la „viaţa extrem dedeiformă” (theoeidetatos bios) a ei din sanctuarul nepătruns (adyta) al SfinteiSfintelor ne vom învrednici şi noi de vederea în chip nevăzut a lumii nemuritoare(§ 54). Urmează un excurs cosmologico-antropologic (§ 55–56). Omul şi cosmosulcoexistă închis fiecare în celălalt; dacă cosmosul e mai mare prin cantitate, omul e121