ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

patimilor depusă peste minte care intră în cămara ei ascunsă şi aici se roagă înascuns Tatălui Care îi dă pacea gândurilor şi smerenia, cu care împrejmuieşte raiulminţii în care se află pomii virtuţii, palatul iubirii şi preludiul bucuriei veşnice(§ 14). Acest rai trebuie păzit însă de Satana (§ 15). După care în § 17–20 SfântulGrigorie Palama îi zugrăveşte lui Teodor în aceiaşi termeni folosiţi în tratatul cătreXeni (exceptând doar citatele patristice) culminaţia isihastă a activităţii de sine aminţii întoarsă spre ea însăşi şi spre Dumnezeu finalizată în unirea îndumnezeitoarea omului, minte, suflet şi trup, cu lumina dumnezeiască. Mintea se întoarce spre eaînsăşi şi spre dumnezeu şi unificată urcă spre Dumnezeu în lumină; câştigăasemănarea cu Dumnezeu şi recuperează frumuseţea ei originară, o existenţădeiformă şi nenumărate harisme extraordinare la care însă nu se opreşte,concentrându-se pe esenţial: întoarcerea minţii spre ea însăşi şi activitatea eipotrivit cu ea însăşi şi potrivit lui Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu pentru oamenieste mare şi ea dă cele mai desăvârşite pentru osteneli foarte mici (§ 22). Viaţaisihastă a minţii nu este numai pentru monahi; este posibilă şi în lume şi pentru ceicăsătoriţi; cu condiţia cumpătării şi mulţumirii cu strictul necesar, Teodor nutrebuie să renunţe la nimic (§ 22). Este însă obligatoriu să renunţe atât la iubirea deposesiuni (§ 22–24), cât şi la iubirea de slavă (§ 25–26), ale căror ravagii şi remediisunt detaliate în termenii tratatului către Xeni (§ 31–33 şi 39–40). Teodor eîndemnat apoi la lupta duhovnicească cu armele Duhului, imitând aici exemplulmonahilor, oameni simpli, dar curajoşi şi hotărâţi (§ 27). Răspunderea lui ca filozofşi intelectual e mare, fiindcă prin cunoaşterea naturii ştie cine e Dumnezeu şi princea a Scripturilor ştie şi ce vrea Dumnezeu de la oameni; aşa că va fi lipsit deapărare la faţa lui Dumnezeu (§ 28). Nu ştiinţa însă e de vină, ci păcatul; nucunoaşterea e răul, ci întrebuinţarea ei distorsionantă (§ 29). Grigorie îi spune luiTeodor toate acestea, măcar că el însuşi e nevrednic, îndemnat doar de iubire şiprietenie (§ 30). Teodor nu trebuie să se uite la cine vorbeşte, ci la ce spune,asemenea lui Alexandru cel Mare care a ascultat şi de sfatul unui sclav (§ 31).Îndemnul final e ca Teodor să urce prin rugăciune în minte şi să facă din ea untemplu al lui Dumnezeu (§ 32).Dacă prima ediţie a Philokaliei din 1782 n-a inclus tratatul către filozofii Ioanşi Teodor a făcut-o probabil nu atât din resentimente antiintelectuale, cât datorităfaptului că întreg conţinutul lui se cuprinde în formă mult mai dezvoltată în tratatul145