ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Răspunsul care decurge din credinţă e acela că da, în Liturghie orice divizărispaţio-temporale sunt depăşite. Comuniunea deplină care îi dă creştinuluiposibilitatea să biruiască în mod real zările şi veacurile e cea pe care o trăieşteintegrându-se euharistic în Hristos, în sinaxa locală. Preeminenţa Euharistiei trăităca posibilitate de comuniune reală cu Dumnezeu şi cu semenii e cea care stă labaza sistemului conciliar propus din cele mai vechi timpuri de Biserică. Unitateacoexistă astfel cu particularităţile locale, nepermiţând acestora să se dezvolte înfactori de disensiune. Şi totuşi în practică structurile administrative ale Bisericiisunt organizate în mod firesc pe criterii locale, iar uneori distanţele spaţiale slăbesccomunicarea ducând la evoluţii ce pot fi percepute ca despărţitoare.Problema păstrării şi a realizării unităţii în diversitate reprezintă unul dintoposurile importante ale ecumenismului astăzi. Ea a fost o preocuparefundamentală a Bisericii încă din cele mai vechi timpuri. Primele secole creştinereprezintă în concepţie ortodoxă până astăzi un model de rezolvare a lucrurilor.Modelul misionar urmat încă din perioada apostolică a fost acela al transmiteriimesajului fundamental creştin în termeni specifici comunităţii căreia îi era adresat.Faptele Apostolilor prezintă nu doar diferenţele dintre predica destinată iudeilor şicea îndreptată către elini, ci şi dintre formele de propovăduire în diferitelecomunităţi eline. 13 Fiecare dintre aceste comunităţi a avut astfel şansa de a-şiexprima propriul ethos în forma creştină, raportându-l aşadar pe acesta direct laHristos.Bisericile locale astfel constituite nu rămân în izolare, ci se află în cea maiintensă comuniune – cea euharistică. O expresie vizibilă a comuniunii o reprezintăsinodalitatea, a cărei expresie magistrală se regăseşte în Sinoadele ecumenice.Biserica Ortodoxă are convingerea că acest model e unul potrivit şi zilelor noastreşi că el e apt chiar să depăşească tensiunile pe care le-ar putea cauza reala noastrăcondiţionare spaţială.Nici din punctul de vedere al condiţionărilor temporale situaţia nu e diferită.Hristos e prezent în toate timpurile, unindu-i pe toţi în trupul Său, indiferent departicularităţile temporale în care le este dat acestora să trăiască. Totuşi, chiarraportarea la propria Tradiţie e uneori un proces anevoios, iar discernământul13 A se compara în acest sens activitatea misionară a Sf. Ap. Pavel la Listra şi Derbe (F. Ap. 14, 6-23)şi cea desfăşurată la Atena (F. Ap. 17, 15-34).283