ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

diferitelor neajunsuri şi care, şi atunci când nu părăsesc din punct de vedere formalBiserica îndreptându-se spre mişcările neoprotestante cu o activitate misionară maiintensă, se distanţează totuşi în practică de ea. Există unii care intră într-o facultatede teologie aşteptându-se ca toţi oamenii pe care îi vor întâlni în acel perimetru săfie plini de iubire faţă de aproapele şi sfinţi, şi ale căror dezamăgiri la contactul curealitatea variază în funcţie de gradul de ireal al închipuirii cu care au intrat. Existăapoi alţii care, atunci când expun opinii proprii în faţa unor fraţi întru credinţă, nuadmit posibilitatea de fi înţeleşi greşit sau de a întâmpina o opoziţie ideatică. Şi maiexistă şi unii care se întreabă adeseori acut, privindu-se pe ei înşişi, de ce nu pot safacă dintr-o dată totul bine, din moment ce au ajuns să creadă şi să aibă o viaţăconcentrată pe sporirea comuniunii cu Dumnezeu...În definitiv în situaţiile expuse mai sus fără pretenţie de exhaustivitate avemde a face cu acelaşi fenomen, surprins în diferitele sale forme şi grade deintensitate. Este vorba despre o căutare a absolutului, nu doar legitimă, ci chiar înmod esenţial caracteristică firii umane, şi despre confruntarea permanentă cuimperfecţiunile specifice condiţiei noastre în această lume.O scurtă incursiune în învăţătura de credinţă ortodoxă ne va ajuta săînţelegem mai bine aspectele problematizate mai sus. Conform teologiei ortodoxe,din perspectivă creaturală nu există separaţie între Dumnezeu şi creatură,Dumnezeu şi om, natură şi har. 2 Existenţa umană, ca şi aceea a întregii creaturi,este o existenţă în comuniune şi una datorată comuniunii cu Dumnezeu.Aşa cum am aflat şi din referatul precedent, încă din momentul creaţieifăptura nu duce o existenţă autonomă, ci una făcută ea însăşi posibilă în fiecaremoment de harul dumnezeiesc. Această stare de fapt îşi găseşte în teologiaortodoxă o expresie hristologică – mă refer la învăţătura patristică despre prezenţauniversală a Logosului sub forma logoi-ilor întâlniţi în creaturi şi a relaţiei dintreaceşti logoi şi Logosul însuşi 3 ; dar şi una pnevmatologică, dezvoltată în timp, pusă2 Isidor Todoran şi Ioan Zăgrean, Teologia dogmatică, Manual pentru seminariile teologice, Ed. Inst.Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti 1981, p. 241.3 „Este vorba de raţiunile lucrurilor întocmite dinainte de veacuri de Dumnezeu, precum Însuşi a ştiut,raţiuni pe care sfinţii bărbaţi au obiceiul să le numească şi „bune voiri”. Acestea, fiind nevăzute, sevăd prin înţelegere, din făpturi. Căci toate făpturile lui Dumnezeu contemplate de noi prin fire, cuajutorul cuvenitei ştiinţe şi cunoştinţe, ne vestesc în chip ascuns raţiunile după care s-a făcut şi nedescoperă prin ele scopul aşezat de Dumnezeu în fiecare făptură”, Sf. Maxim Mărturisitorul,„Răspunsuri către Talasie”, în Filocalia, vol. III, Ed. Humanitas, Bucureşti 1999, p. 63. Vezi şi278