ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Desigur, acest lucru poate fi perceput şi ca o condiţionare pusă asupra religieidin partea culturii, şi sigur că el reprezintă şi aşa ceva. Condiţionarea poate ajungepână la impunerea unui mod anume de a recepta teologic elementele ce vin dinspresocial. Dar nu e acest lucru benefic, în limitele respectivului context? Trebuie oarevăzut în condiţionare numai un factor negativ?Ce alte condiţionări mai modelează ethosul Bisericii şi mărturia ei în lume?Există factori care vin dinspre social şi care nu se subordonează strict categoriilorculturale. Mă voi mai referi doar la unul, în aceeaşi formă concentrată ca şi pânăacum. Relaţia dintre Biserică şi stat, sau influenţarea reciprocă dintre Biserică şipolitic e o temă care a suscitat puternic spiritele în ultima vreme. Intenţia mea edoar aceea de a formula câteva principii, în spiritul temei prezentului referat.Politicul pare într-adevăr a avea un cuvânt greu de spus în stabilirea loculuiBisericii ca instituţie în societate. Spun “pare a avea”, pentru că într-un statdemocratic realitatea este în fond alta: politicienii se orientează abil în funcţie deinteresele electoratului. În acest sens, condiţionările aduse Bisericii ca instituţie dinpartea statului se pare că pot să nu mai fie foarte mari. Cu totul altfel au statlucrurile în istorie, şi altfel stau şi acum în societăţile totalitare.Există totuşi un alt nivel de condiţionare a Bisericii din partea statului.Acesta din urmă fixează cadre generale ale existenţei cetăţenilor săi, iar apoi leorganizează viaţa prin legi şi reglementări, prin propuneri şi prin idealuripromovate, ajungând uneori la o configurare de amănunt. Biserica nu poate să nu iaîn serios calitatea de cetăţeni a membrilor săi, cu obligaţiile şi responsabilităţile,dar şi cu drepturile pe care aceasta le implică.Statul poate să nu ţină cont de opinia creştinilor, sau chiar să facă abstracţiede aceasta, atunci când formulează legi sau reglementări. Din perspectiva Bisericii– aşa cum este ea concepută în Ortodoxie – situaţia se prezintă însă diferit. Înresponsabilitatea ei pentru întreaga creaţie Biserica include şi responsabilitateapentru stat, şi aceasta chiar şi atunci când întâmpină ostilitate din partea lui. Şi înprimul rând ea îşi recunoaşte responsabilitatea asupra întregii vieţi a oamenilor. 15În virtutea acestei responsabilităţi Biserica respectiv creştinul încearcă la rândul lorsă influenţeze politicul, pe care oricum nu-l privesc ca fiinţând în separaţie de15ÎPS Bartolomeu Anania , „Demnitatea Bisericii“ sau prof. Savvas Agouridis, „Apocalipsa înOrtodoxie“, ambele în Constantin Coman, op. cit., p. 178 şi 80285