ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

vederea înainte şi faptul de a vorbi despre cele ce se întâmplă departe cadespre unele petrecute sub ochii noştri. Iar lucrul cel mai mare e faptul căscopul acelor preafericiţi nu tinde spre acestea, ci aşa cum dacă se uităcineva la o rază de soare, percepe şi atomii de aer, chiar dacă scopul său nueste acesta, tot aşa şi cei ce intră în contact în chip curat cu razeledumnezeieşti, în care stă în chip natural descoperirea tuturor, nu numai acelor ce sunt sau au fost, dar şi a celor ce vor fi, aceştia dobândesc pe calelăturalnică în chip real cunoaşterea acestora proporţional cu curăţia sa, deşilucrul lor principal e întoarcerea şi aplecarea minţii spre ea însăşi sau, maibine zis, chiar dacă e lucru uimitor a spune aceasta, întoarcerea tuturorputerilor sufletului spre minte şi lucrarea ei potrivit ei însăşi şi lui Dumnezeu,adică lucrarea prin care cei pregătiţi se binedispun spre Prototip, întrucâtharul îi readuce acea frumuseţe originară şi absolută.Acestea sunt cele spuse de acea minte deiformă şi cerească şi de acealimbă cu adevărat înţeleaptă despre sfântul răgaz şi sfânta liniştire, despredumnezeiasca luminare şi îndumnezeire. Şi cine ar putea gândi şi vorbivreodată la fel de dumnezeiesc şi de înalt despre aceste lucruri chiar şi dintrecei înalţi şi avansaţi în contemplare şi care au cunoaşterea unora ca acesteaprin experienţă şi fericită pătimire? Întrucât ele sunt în acord întru toate cuscrierile şi cuvintele bărbaţilor purtători de Dumnezeu şi sunt incontestabile şisigure în toate; pentru că numai după ce a pătimit şi a fost iniţiat frumos înacele lucruri dumnezeieşti şi suprafireşti în practică şi activ, marele [Grigorie]a venit să vorbească şi să scrie despre ele după nu puţini ani atunci când l-achemat nevoia, şi plecând de aici a ajuns cunoscut celor ce au minte. Fiindcăunele ca aceste nu pot ţine de înţelepciunea, cuvântul şi mintea omeneascădecât dacă s-ar putea compara licuricii cu razele de soare şi loviturile în aramăşi în lemn cu tunetele cereşti sau, mai bine zis, ultimele ecouri ale acelorlovituri. O vor arăta peste puţin şi cele ce vor fi spuse acum, ca pomul să secunoască din rodul lui, potrivit cuvântului lui Hristos [Mt 12, 33] şi rădăcinilesă se facă cunoscute frumos din ramuri” 33 .33 Ed. D. Tsamis, 1985, p. 459–464.104