ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Noua înflorire a cultului Sfântului Petru Athonitul la începutul secolului XIVe atestată şi de aşa-zisa lui Viaţă scrisă de Grigorie Palama, de fapt un Cuvânt(Logos — de laudă) la viaţa minunată şi deopotrivă cu îngerii a cuviosului şi deDumnezeu purtătorului nostru Părintelui Petru care s-a nevoit în Sfântul MunteAthos. Aceasta n-a primit o atenţie deosebită din partea cercetătorilor, singurul carei-a dedicat un excelent studiu critic fiind Antonio Rigo 62 . Profesorul veneţian aratăşi el că în realitate textul reprezintă un exerciţiu de retorică, un elogiu rostit în faţaunui auditoriu monahal (§ 3), probabil de la Marea Lavră, pe 12 iunie 1332 (sau1333) cu ocazia prăznuirii memoriei liturgice a Sfântului Petru Athonitul. GrigoriePalama urmează întru totul Viaţa anterioară scrisă de Nicolae monahul pe care sebazează 63 , dar din care elimină rarele indicaţii cronologice şi geografice,transformând-o într-un elogiu al vieţii anahoretic-isihaste („adevăratei filozofii”,§ 52). Originalitatea lui Grigorie Palama stă în cele două pasaje (§ 17–20 şi 39)care vorbesc despre experienţa şi practica isihastă. Paragrafele isihaste 17–20 aufost extrem de importante pentru Grigorie Palama, întrucât, pe de o parte, elereprezintă prima schiţă clar trasată a unor teme ce vor fi dezvoltate ulterior, iar, pede altă parte, el le-a reluat şi amplificat în alte câteva opere din deceniul următor,mai exact dintre anii 1343–1347 (Antireticul VII împotriva lui Akindynos şiEpistolele-tratate către Xeni şi către Ioan şi Teodor), fiind citate in extenso şi debiograful Filotei în enkomion-ul biografic pentru a caracteriza profilul spiritual alSfântului Grigorie Palama.A doua scriere a Sfântului Grigorie Palama redactată puţin după Cuvântul delaudă la viaţa minunată şi deopotrivă cu îngerii a cuviosului şi de Dumnezeupurtătorului nostru Părintelui Petru, cu alte cuvinte între anii 1332–1335, a fost62 A. Rigo, „La Vita di Pietro Athonita (BHG 1506) scritta da Gregorio Palamas”, Rivista di studibizantini e neoellenici 32 (1995), p. 177–190.63 Iată structura elogiului: 1–2, Prolog; 4–5, Athosul — adevărata patrie a lui Petru; 6, Petru prizonier;7, arătările Sfântului Nicolae; 8, Petru eliberat; 9, Petru imită pe Pavel; 10, Petru la Roma; 11–12, arătarea Maicii Domnului şi profeţia ei pentru Athos; 13–14, escală în Creta şi vindecarea uneifamilii; 15–16, Petru opreşte în chip minunat apele la Athos ca un nou Moise; 17, începe viaţa depustnic şi isihast urcând ca un nou Moise pe Sinai; 18–20, isihia lui; 21, invidia lui Satan; 22, 23–24,25–29, 30–33, cele patru atacuri ale lui Satan; 34, pe culmile dumnezeieşti; 35, hrănit de un înger;36–37, descoperit de un vânător; 38, vânătorul vrea să rămână cu el; 39, sfatul dat de Petruvânătorului; 40–41, reîntors după un an, îl găseşte pe Petru mort; 41–43, vindecarea frateluidemonizat al vânătorului; 44, trupul lui Petru adus la mănăstire athonită; 45, furat şi dus în Tracia;46–48, vindecarea sătenilor demonizaţi din Phtokomis; 49, alte minuni şi construirea unei biserici;50–52, preamărirea şi lauda lui Petru, exemplu al filozofiei adevărate.116