ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

drept „Sulul” (svitok) 86 . După ce în primul capitol stareţul Paisie arată că„rugăciunea minţii e din vechime” şi că ea nu este cauză de înşelare, ci de curăţie şide pază de înşelare (ale cărei cauze adevărate sunt rânduiala de sine şi mândria), încapitolul II înfăţişează originea şi mărturiile scripturistice care pot fi invocate însprijinul ei. Rugăciunea minţii a fost dată ca lucrare de Dumnezeu Însuşi lui Adamîn rai, dar ea a fost înălţată până la vederea lui Dumnezeu de Maica Domnului cânds-a rugat în Sfânta Sfintelor „făcându-se astfel pildă îngerescului chip almonahilor”, spune stareţul Paisie şi citează pe larg pasajele principale din parteafinală a discursului-tratat al Sfântului Grigorie Palama 87 . Din stareţul Paisie s-ainspirat şi părintele Daniil Sandu Tudor (1896–1960) în meditaţiile desprerugăciune care s-au concentrat şi decantat liric în excepţional de profundul teologicvorbind Imn-Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu (1948, 1958),imn închinat Maicii Domnului isihasta sau „Doamna rugăciunii” al cărui refreneste: „Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune!” 88 . Rugăciuneaisihastă, care e „tehnica Întrupării”, „tainica lucrare a sfintei Întrupări în omenire,la stadiul fiecărui ins în parte”, e şi pentru părintele Daniil „rugăciunea raică, pecare o avea Adam în grădina Edenului înainte de păcat”, şi ea a fost reîntemeiatămai întâi de Maica Domnului Pururea-fecioară „când a fost dusă în SfântaSfintelor, unde a trăit în necurmată rugăciune de la vârsta de trei ani, când a fostînchinată Templului, şi până la 16 ani, când a fost logodită, adică timp de 14 ani”;iar mai apoi de Hristos pe Tabor şi la Înălţare 89 .O scurtă scriere a Sfântului Grigorie Palama pe tema isihasmului mai puţincunoscută, dar cuprinsă în Philokalia greacă, sunt cele Trei capitole desprerugăciune şi curăţia inimii 90 . Datarea lor, rămasă neclară pentru părinteleJ. Meyendorff (1959), a fost fixată de P. Christou (1992) în 1333, în acelaşi intervalîn care a fost compus Cuvântul de laudă pentru Sfântul Petru Athonitul. A. Rigo(1995) şi R. Sinkewicz (2002) au propus 1336–1337. Conţinutul celor trei capitole,86 Ed. Optina, 1847 şi Moscova, 1892. Trad. românească V. Pelin în: Cuvinte şi scrisori, vol. II, 1999,p. 127–161.87 § 48 sfârşit – 50, 52–53 şi 59, op. cit., p. 139–142.88 Caietele Preacuviosului Părinte Daniile de la Rarău (Sandu Tudor). 2. Sfinţita rugăciune, ed.A. Dimcea, Ed. Christiana, Bucureşti, 2000, aici şi Imnul-Acatist (p. 177–179).89 Ibid., p. 115, 111–112, 148–150.90 Philokalia, 1782, p. 902–963; PG 150, 1117–1121; ed. critică pe baza a opt manuscrise deP. Christou: Gregoriou tou Palama Syngrammata V, 1992, p. 157–159.127