ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

scoate din ea orice lucru adăugat ulterior, chiar dacă ţine de partea mai bunăşi de gândire.Dar când, trecând dincolo de cele gândite cu mintea şi de înţelesurileneimaginare privitoare la acestea şi, iubită fiind de Dumnezeu şi iubind peDumnezeu, a dezbrăcat toate, se înfăţişează atunci lui Dumnezeu «surdă şimută», după cum stă scris [cf. Ps 37, 14] 28 ; e mai tare atunci decât raţiuneamateriei şi plămădeşte cu toată nefrica plămădirea cea mai de sus, dat fiindcă nimic din afară nu-i mai bate la uşă, întrucât harul dinăuntru o transformăspre mai bine şi, lucrul cel mai uimitor, luminează cu lumină negrăită celedinăuntru şi desăvârşeşte omul dinăuntru. Iar când luceşte ziua şi luceafărulde zi răsare în inimile noastre, potrivit corifeului apostolilor [Petru; 2 Ptr1, 19], atunci omul adevărat iese, potrivit cuvântului prorocului [David], lalucrarea lui adevărată [Ps 103, 23] şi, folosindu-se de lumină ca de o cale,urcă sau e ridicată pe munţii cei veşnici [Ps 75, 5]. Iar în această lumină seface, o minune!, văzătoare a celor mai presus de lume, fie nedesfăcută, fiedesfăcută de jugul materiei împreună cu care a fost creată la început, cumştie calea. Fiindcă nu urcă cu aripile imaginative ale gândirii, care se învârteîn jurul a toate ca o oarbă, neprimind înţelegerea exactă şi neîndoielnică nicia celor sensibile absente, nici a celor inteligibile transcendente, ci urcăîntr-adevăr cu puterea negrăită a Duhului, iar printr-o simţire duhovniceascăşi negrăită aude cuvinte care nu se pot spune şi vede cele ce nu se pot vedea[2 Co 12, 4]; şi astfel este şi devine încă de aici în întregime a tainei şi, chiardacă e absentă de acolo, rivalizează cu cântăreţii cei neobosiţi, devenind cuadevărat un alt înger al lui Dumnezeu pe pământ aducându-I prin ea însăşiorice fel de creatură, fiindcă, participând ea însăşi la toate, participă acum şila Cel mai presus de toate, pentru ca chipul [lui Dumnezeu din ea] să fie încăşi mai exact.De aceea zice dumnezeiescul Nil [Evagrie] că «starea minţii e înălţimeînţeleasă cu mintea asemenea culorii cerului, în care la vremea rugăciunii searată lumina Sfintei Treimi» 29 ; şi iarăşi: «Dacă vrea cineva să vadă stareaminţii, să se lipsească de toate înţelesurile ei, şi atunci o va vedea asemenea28 Cf. Evagrie, Despre rugăciune 11.29 Evagrie, Despre gândurile răutăţii 18.102