ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

controversa pricinuită de adaosul „Filioque”, dar nu şi de demonstrarea divintăţiiDuhului Sfânt, lucru considerat ca de la sine înţeles.Problema purcederii Duhului Sfânt numai de la Tatăl singur, este pentruFotie capitală, iar negarea acestei dogme ar echivala cu o încercare de distrugere aconceptului de „Trinitate”. Ceea ce este însă interesant, este faptul că patriarhulFotie aproape lasă în uitare problema raportului Duhului Sfânt cu Fiul – DuhulSfânt este şi Duhul Fiului –, tratând problema dintr-o perspectivă inversată şivorbind despre trimiterea Fiului în lume de către Duhul Sfânt 63 .Această dispută doctrinară a cunoscut două faze sau două etape, care pot fiurmărite, pe de-o parte, în celebra enciclică îndreptată contra pretenţiilor BisericiiRomane (PG 102, 721-742) iar, pe de altă parte, în scrisoarea adresată episcopuluide Aquileea (PG 102, 793-821). Tratatul despre Duhul Sfânt reia aceasta temă şidezvăluie conflictul în toată amploarea lui, prezentând argumentele grecilorîmpotriva a ceea ce ei considerau a fi invenţia latinilor: purcederea Duhului Sfânt„ab utroque” 64 . Patriarhul respinge argumentele latinilor referitoare la teza„Filioque”, considerând că acestea conduc în cele din urmă „ad absurdum”. DacăDuhul Sfânt purcede şi de la Fiul, aşa după cum susţineau latinii, s-ar ajunge lablasfemii, spune Fotie, căci în această situaţie, Tatăl nu ar mai poseda proprietateade a purcede singur pe Duhul Sfânt. Ar fi, deci, cu totul greşit, să se susţină căDuhul Sfânt purcede din fiinţa Tatălui şi nu din ipostasul lui, aşa după cumsocoteau teologii carolingieni, precum benedictinul Ratramnus 65 (825/30-868).Dacă s-ar accepta ideea aceasta greşită, atunci ar trebui să se admită şi faptulcă Duhul Sfânt ar trebui, în mod necesar, ca o persoană divină, să purceadă, larândul său, din sine, o altă persoană dumnezeiască. Dar, continuă Fotie, atunci nuam mai avea o Trinitate, ceea ce ar face posibilă deschiderea unei porţi spretrecerea la panteonul grecesc păgân. Fotie consideră că, ideea purcederii DuhuluiSfânt din fiinţa Tatălui şi nu din persoana lui, duce la schimbarea proprietăţilorspecifice fiecărei persoane divine, şi astfel, ar putea şi Duhul Sfânt să-l purceadă peTatăl din sine 66 . Dar o astfel de idee îi apare lui Fotie ca cea mai mare blasfemie şi63 J. Hergenröther, op. cit., vol. 3, p. 156-157.64 E. Amman, art. cit., col. 1543.65 R. Haugh, Photios and the Carolingians. The Trinitarian Controversy (Belmont/Massachussets,1975) p. 111.66 Phot., Myst. 17, în: PG 102, 296 B; vezi şi: F. R. Gahbauer, art. cit., p. 187.258