ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

cum însuşi autorul mărturiseşte 22 , anilor tinereţii. În diferite manuscrise se găsesc şialte variante de glosarii, atribuite tot lui Fotie, cum ar fi, de exemplu, cel întâlnitsub titlul de „Lvexewn sunagwgvh“, editat pentru prima dată în sec. al IX-lea. Multmai lunga variantă editată de către Marquard Gudius la Hamburg, este consideratăde către specialişti ca având mai puţine şanse de a fi atribuită lui Fotie. O altăvariantă în schimb, şi anume cea a manuscrisului de la Cambridge, editată la anul1882, aşa după cum arată şi cardinalul J. Hergenröther 23 are mult mai multe şansepentru a i se atribui paternitatea fotiană 24 .Un alt manuscris, diferit de acesta, este cel aparţinând reputatului cardinalfilolog Angelo Mai. Este vorba de aşa numitul „Cod. Angel. 3 A 24“, despre care,din păcate, cardinalul A. Mai nu a lăsat nici o descriere mai amănunţită. Altemanuscrise sunt încă needitate şi necercetate, lucru îngreuiat şi de faptul că, acestea22 Phot., Amphil. q. 21. c. 1:“oia dh ka;i Jhmin epracqh t;hn t'wn meirakiwn hlikian, w" ka;i auto" oisqa,parallattousin”Vezi pentru aceasta şi ediţia: B. Laourdas/L.G. Westerink (ed.), Photii PatriarchaeConstantinopelitani Epistulae et Amphilochia 4 (Leipzig, 1986) p. 76-77.23 J. Hergenröther, op. cit., vol. 3 (Nota 3) p. 9, arată că, acest renumit manuscris a aparţinut luiThomas Gale, făcând mai apoi parte din renumita „Bibliotecă Bodleiană“. Mai mulţi învăţaţi aisecolelor XVIII-XIX, precum Joh. Alberti, R. Bentley, P. Burmann II., D. Ruhnken (Praefat. adHesych. Lexic. t. II. p. X. seq.), sau J. Chr. Wolf (Thesaur. epist. La Croze II. p. 30. I. p. 68) oriBorcher, R. Porson şi L. Ancher, au promis editarea acestui manuscris, fără însă ca această intenţie săpoată fi dusă la împlinire, din pricina morţii acestora. Ca urmare a acestui fapt, au fost executate maimulte transcrieri ale acestui manuscris. În Catal. MSS. Bibl. Reg. Paris (Paris, 1740) poate fi întâlnitşi lexiconul fotian sub titlul: Cod. Paris. 2621 chart. olim Ludolphi Kusteri. Ibi continetur PhotiiLexicon a viro doctissimo Ludolpho Kustero, dum in Anglia versaretur, mensibus Dec. a. 1699 etJanuar. 1700 descriptum. După o însemnare (apograf) făcută pe Codex Galeanus şi o alta aprţinândmanuscrisului din Dresda, G. Hermann a editat acest glosar ca al treilea volum al ediţiei sale dedicatălexiconului lui J. Zonaras (Lipsiae, 1808). J. F. Schleusner a atras însă atenţia asupra mai multorgreşeli strecurate în ediţia hermaniană, în cele două scrieri: Libellus animadversionum ad PhotiiLexicon. (Lipsiae, 1810-1814) şi Curae novissimae notarum et emendationum in PHOTII Lexicon.(Lipsiae, 1812-1814). În anii 1817 şi 1819 se editează la Copenhaga Specimen novae editionis LexiciPhotii ex apographo Reiskiano, quod in Regia Bibliotheca Havniensi adservatur, cum L. Ancherisuisque adnotationibus edidit Nicol. Schow. Promisa ediţie a lui Porson a dus-o în cele din urmă labun sfârşit P. P. Dobree sub titlul: “Fotviou to`u patrivarcou lvexewn sunagwgvh; Photii Lexicon ecodice Galeano descripsit Richardus Porsonus (London, 1822-1828) (2 vol.). O copie a acestei ediţiia apărut la Leipzig în anul 1823, ediţie care a stat şi la baza cercetării cardinalului J. Hergenröther şidupă care el, de altfel, şi citează. Despre istoria acestei ediţii pot fi găsite informaţii la M. S. Fr.Schöll, Geschichte der griechischen Literatur [von der frühesten mythischen Zeit bis zur EinnahmeConstantinopels durch die Türken. Nach der 2. Auflage übersetzt von Johann Franz Jakob Schwarzeund Moritz Pinder] (Berlin, 1830) p. 194-195 şi în: J. S. Ersch/J. G. Gruber, Allgemeine Encyclopädieder Wissenschaften und Künste (Leipzig, 1818) p. 145-146.24 J. Hergenröther, op. cit., vol. 3, p. 9.250