ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

autorităţilor centrale ai sinedriului, Apostolii Noului Testament constituiesc ei înşişiautoritatea centrală. „După firea sa, instituţia trimişilor este profană, iar nu de naturăreligioasă, şi acolo unde apare în formă religioasă e numai o formă întâmplătoare” 17 . Prinurmare, deosebirea este fundamentală, astfel încât între trimisul iudeu şi Apostolul creştin nupoate fi o legătură fiinţială, ci numai una externă, aparentă.Originea apostolatului creştin trebuie înţeleasă în însăşi voinţa Întemeietorului Legiicelei Noi, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Alegerea Apostolilor a fost iniţiativaDomnului nostru Iisus Hristos, iar nu voinţa oamenilor 18 . Asupra acestui punct nu există nicio îndoială. Ca dovadă avem pe Sf. Ap. Pavel care, atunci când este acuzat de către iudaizanţi,că el nu este Apostol în aceeaşi măsură ca şi ceilalţi Apostoli, ci numai un ucenic al acestora,le răspunde cu aceste cuvinte: „Pavel, ales Apostol, nu de oameni nici prin oameni, ci prinIisus Hristos şi prin Dumnezeu şi prin Dumnezeu Tatăl care l-a înviat pe El din morţi”(Galateni 1,1).Deasemenea, Apostolii nu sunt persoane separate, indivizi fără vreo legătură între ei, cisunt o unitate perfectă (Ioan 17,21), sunt fără îndoială şi înainte de orice, unitate de inimi, sunttrimişii lui Dumnezeu către oameni, învăţăcei stabili destinaţi oficial unei slujbe oficiale (Ioan13,34) 19 .Alegerea celor doisprezece Apostoli nu a fost întâmplătoare, ei înşişi ştiind că trebuiesă fie mărturie Domnului până la marginile pământului (Fapte 1,8), să binevesteascăEvanghelia la toate neamurile (Matei 28,19), să continue opera mântuitoare a Domnuluinostru Iisus Hristos. Pe scurt, ei sunt trimişii lui Iisus precum Iisus a fost trimisul Tatălui Său,misiunea lor fiind misiunea Sa, iar puterea lor fondată pe puterea Sa dumnezeiască.Aşadar, apostolatul creştin e de origine divină. Dar el nu se opreşte aici. Pentruîmplinirea lucrării lor, Apostolii au fost înzestraţi cu putere de sus, însuşi Mântuitorul suflândasupra lor le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt” (Ioan 20,22), iar la Cincizecime Duhul Sfânt s-a pogorâtasupra lor în chip de limbi de foc (Fapte 2,3-4). Deci pe lângă vocaţia divină, Apostolii aveauşi o putere divină, cunoscută sub numele de harisma apostoliei. Şi cum apostolia a apărut caun dar personal, nu ca o funcţie în sens propriu, ea rămâne specifică numai perioadeiaspostolice. De această harismă se bucură strict cei 12 Apostoli, iar dacă întâlnim în NoulTestament şi alte persoane cu numele de „apostoli” (Fapte 14,4; Rom.16,7; Gal.1,19; Filip.17 Rengstorf, KTWB, N.T., I, p. 418, după Dumitru I. Găină, art. cit., p. 585.18 Ibidem, p. 424.19 Dumitru I. Găină, art. cit., p. 586-587.312