ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

faptul ca dezbaterea despre relaţia dintre fiinţă şi energiile divine a ajuns să fie preadivorţată de restul teologiei şi soteriologiei îndeosebi” 97 .Pe fondul renaşterii preocupărilor antice legate de astronomie, fizică şimetafizică la umaniştii bizantini, Sfântul Grigorie Palama reacţionează criticânddrastic filozofia elină păgână şi concepţiile despre lume şi om, cărora le opunevariante în acelaşi timp mai raţională şi mai autentică spiritual a cunoaşteriimântuitoare biblice şi duhovniceşti. Iată structura argumentaţiei: primele capitolealcătuiesc un scurt tratat despre cer şi pământ şi elementele lor: lumea nu e eternă,cerul nu e însufleţit; în mijlocul pământului există o singură zonă locuită în carepoate fi găsit un suflet raţional întrupat (§ 1–14). Acesta are cinci simţuri şi cincifacultăţi de cunoaştere: simţirea, imaginaţia, opinia, gândirea şi inteligenţa, care îioferă o cunoaştere naturală compusă (§ 15–20). Urmează o discuţie despresuperioritatea cunoaşterii duhovniceşti mântuitoare despre Dumnezeu, lume şi omasupra celei naturale (§ 21–29). Ambiguităţile celei din urmă au dus la rătăcirilefilozofiei păgâne (§ 21, 25, 26, 28). Scriptura oferă în Duhul Sfânt adevăratacunoaştere despre Dumnezeu, creaţie şi om (§ 21–24). Creat ultimul, dar dupăchipul lui Dumnezeu pentru a-L putea cunoaşte, a-L primi pe Dumnezeu prinasceză şi har, şi a se uni cu El după ipostasă, omul e piscul creaţiei (§ 24). Calitateasufletelor oamenilor de chip al lui Dumnezeu le interzice divinizarea nu doar alumii materiale, dar nici a celei spirituale a îngerilor care, deşi incorporali, suntcoslujitori lui Dumnezeu împreună cu noi (§ 27).Adevărul filozofiei, sintetizeaz㧠29, nu stă în cunoaşterea astronomică a cerului, ci în două lucruri fundamentale:ca omul să-L cunoască, pe de o parte, pe Dumnezeu, precum şi pe sine însuşi şitreapta (taxis) lui — temă dezvoltată de § 30–40 —, iar, pe de altă parte, să-şicunoască neputinţa proprie şi să caute tămăduire şi mântuire — temă dezvoltată de§ 41–83.În ce priveşte treapta omului în sânul creaţiei, omul ca fiinţă vie se află lamijloc între îngeri şi animale. Toate aceste trei au viaţă, dar în moduri diferite.Îngerii şi oamenii prin suflet au viaţa drept fiinţă/substanţă (ousia) a lor, prinurmare sunt fiinţe vii nemuritoare (§ 30 şi 32). Pe lângă aceasta, spre deosebire deîngeri, oamenii au viaţa nu numai ca fiinţări prin suflet, ci şi ca activitate(energeia), activând şi dând viaţă trupurilor cu care sunt unite sufletele lor (§ 30).97 1988, p. 4.131