ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

duhovnicesc cel mai original şi profund din întreaga sa operă. Ca ierarh alTesalonicului el va reveni ulterior în predicile sale asupra tainelor şi roluluiFecioarei Maria în economia mântuirii 70 . În colecţia celor 63 de omilii transmisesub numele său nu mai puţin de 7 au conţinut mariologic: pe lângă discursul de maisus inserat aici ca Omilia 63 71 , deşi el nu e de fapt o omilie, ci un veritabil tratatteologico-duhovnicesc, Sfântul Grigorie Palama vorbeşte mult despre FecioaraMaria în Omilia 57 din Duminica dinainte de Naşterea Domnului închinatăpărinţilor după trup ai lui Hristos 72 , precum şi în Omilia 18 din Duminicamironosiţelor 73 , unde insistă asupra faptului că Fecioara Maria a fost cea care L-avăzut prima pe Domnul înviat; şi dedică omilii speciale marilor sărbători ale MaiciiDomnului: Omilia 14 la Buna-Vestire 74 , Omilia 37 la Adormire 75 , Omilia 42 laNaştere 76 şi Omilia 52 la Intrarea în biserică 77 . Diferenţele între această din urmăomilie şi tratatul-discurs sunt evidente nu numai în ce priveşte dimensiunile — 10pagini în cazul omiliei, 50 în cazul discursului-tratat —, ci mai ales planulaprofundărilor teologice şi duhovniceşti. În ce priveşte sensul teologic aldezvoltărilor Sfântului Grigorie Palama din acest discurs unic, în special, şi algândirii sale teologice, în general, există divergenţe între exegeţii ei moderni. Dupăsavanţi occidentali, teoria energiilor necreate ca formă a comunicării şi revelării desine divine ar împinge în planul doi atât hristologia (H.-G. Beck 78 ), cât şipnevmatologia sau chiar întreaga triadologie (D. Wendebourg 79 ). Din contră,pentru alţii în centrul teologiei palamite stă Întrupare aşi prelungirea ei în Tainele70 Există până acum doar două articole dedicate mariologiei palamite: Ioannis Kalokyris, „He pros tenhyperagian Theotokon eulabeian tou hagiou Gregoriou Palama”, în: Charisteria eis timen touMetroplitou Gerontos Chalkedonous Melitonos, Tesalonic, 1977, p. 353–377; şi CH. KONTAKIS, „Haitheometerikai homiliai tou hagiou Gregoriu Palama”, Gregorios ho Palamas, nr. 720, n.–dec. 1997,p. 713–810, dar ele nu depăşesc nivelul unor prezentări generale cu ample citate. În ce priveşteOmilia 63, autorii citează după cod. 628 al mănăstirii Sfântul Panteleimonos de la Athos amplefragmente dintr-o traducere neogreacă „în dialectul comun” realizată de Nicodim Aghioritul şi rămasăinedită.71 Ed. S. Oikonomou, p. 131–180.72 Ed. S. Oikonomou, p. 212–224.73 PG 1551, 236–248.74 PG 151, 165–176.75 PG 151, 459–474.76 Ed. S. Oikonomou, p. 1–16.77 Ed. S. Oikonomou, p. 120–130.78 H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich, München, 1959, p. 367.79 D. Wendebourg, Geist oder Energie. Zur Frage der innergöttlichen Verankerung des christlichenLebens in der byzantinischen Theologie, München, 1980.124