ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

ulterior în cele 150 de capitole, § 40: ca şi Treimea, şi mintea e în acelaşi timpminte, cuvânt şi duh (nous, logos, pneuma) 92 —, stare dumnezeiască în care însăsufletul se poate menţine doar cu extremă dificultate şi care cere o ostenealămaximă, mai istovitoare decât orice virtute; fapt care îi face pe mulţi să renunţe lastrâmtimea virtuţii rugăciunii isihaste pentru lărgimea virtuţilor, dar cei ce rabdădobândesc lărgimea harurilor dumnezeieşti.În fine, capitolul al treilea mai face o distincţie esenţială — asupra căreia vareveni în 1338 în Triade I, 2, 5 — în înţelegerea noţiunii de minte/inteligenţă(nous) şi în practica curăţirii ei: „minte” înseamnă atât activitatea (energeia) minţiiprin gânduri şi înţelesuri, dar şi puterea (dynamis) care le activează şi pe careScriptura o numeşte şi „inimă” (kardia). Activitatea minţii se curăţă prinrugăciunea, mai ales prin rugăciunea concentrată, dintr-un singur gând(monologistos). Dar puterea sau rădăcina ei nu se curăţă decât prin curăţia tuturorfacultăţilor sufletului în parte. (Aluzie la supraevaluarea dimensiunii intelectuale îndetrimentul celei morale şi duhovniceşti de către umaniştii bizantini şi Varlaam.)Cu alte cuvinte, nu e suficientă curăţirea activităţii minţii prin rugăciune şiluminarea ei fie prin lumina cunoaşterii, fie prin luminarea minţii, dacă nu se curăţăşi celelalte părţi ale sufletului: facultatea practică prin desăvârşirea în făptuireavirtuţilor — mai ales prin smerenie, plâns şi zdrobire — facultatea cognitivă princunoaştere, iar cea contemplativă prin rugăciunea contemplativă. Doar astfel se varealiza curăţia desăvârşită, adevărată şi stabilă atât a minţii, cât şi a inimii.Multe din aluziile enigmatice din cele Trei capitole (ca şi din finalultratatului-discurs despre Fecioara Maria) se lămuresc şi precizează în prima parte asingurei scrieri de sinteză a gândirii Sfântului Grigorie Palama reprezentate de cele150 de capitole fizice, teologice, etice şi practice şi curăţitoare de molimavarlaamită, cum sună titlul ei exact. Lucrarea era cunoscută de mai înainte, fiindeditată în Philokalia din 1782 93 , dar, aşa cum arăta deja părintele Meyendorff 94 ,92 Cf. şi Omilia 60, 2 (la Botezul Domnului). O discuţie a acestei analogii triadice teopsihologice laSfinţii Părinţi (Teofil, Origen, Grigorie din Nazianz, Grigorie al Nyssei, Ioan Damaschinul) şi la alţidoi contemporani ai Sfântului Grigorie Palama: Grigorie Sinaitul şi Teolipt al Filadelfiei, laR. Sinkewicz, „St. Gregory Palamas and the Doctrine of God’s Image in Man According to the Capita150”, Theologia 57 (1986), p. 857–881.93 Philokalia, 1782, p. 964–1009, ediţia reluată în PG 150, 1117–1226. În româneşte de pr. prof. D.Stăniloae, FR VII, 1977, p. 424–525.94 1959, p. 373–374.129