ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

creează o entitate aparte din punct de vedere personal, el doar este rupt de semeni şide comunicarea cu ei. Astfel comuniunea degenerează în complexitate de persoanecare trăiesc doar pentru ele. 71Omul stăpânit de patimi voindu-se numai pe sine slăbeşte comuniunea cuceilalţi oameni, prin aceasta calitatea sa de persoană vie capabilă de a creşte îndesăvârşire decăzând în coruptibilitate, ajungând la o stare de paralizie fiinţială.Patimile şi răul parazitează persoana umană astfel încât omul ajunge să fie rigid,încremenit în îngustimea şi egoismul lui. 72 Această stare duhovnicească căzută aomului implică toată existenţa. El a fost chemat ca subiect al lumii, ca printr-o viaţăspirituală de comuniune cu alte persoane şi cu Logosul Divin, să adune în sinetoată creaţia şi să o transfigureze. Dar prin slăbirea comuniunii interpersonale şiinevitabil prin slăbirea relaţiei cu Dumnezeu, omul schimbă accentul existenţei şiastfel aceasta în locul împlinirii prin transfigurare, pătimeşte prin desfigurare.Omul poate reveni factor de unificare şi desăvârşire a lumii numai în măsuraîn care se eliberează de patimi şi reactualizează, activează darurile puse în el lacreaţie. Aceasta este singura cale de împlinire a scopului creaţiei omului capersoană prin ridicarea sa treptată spre unitate tot mai deplină cu Dumnezeu.În concluzie, subliniem faptul că din perspectiva persoanei umaneîndumnezeirea are sensul de comuniune şi relaţie. Comuniunea dialogică cuDumnezeu va aduce odată cu cunoaşterea Lui ca partener de dialog şi părtăşia lalucrările Lui atotproniatoare. Îndumnezeirea nu este, aşadar, un concept abstract, cipresupune o relaţie vie şi personală cu Dumnezeu, care se va răsfrânge şi asupracelorlalte persoane create, relaţie care nu se va sfârşi în veci de veci.ConcluziiOmul poate fi înţeles autentic numai din perspectiva vocaţie sale ontologiceîndumnezeirea.Acesta este „nucleul” indestructibil al lui. Totul se reduce mai70 Ioan I. Ică jr., „Persoană sau/şi ontologie în gândirea ortodoxă contemporană”, în Persoană şicomuniune. Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la împlinireavârstei de 90 ani, ed. Arhiepiscopiei Ortodoxe Sibiu, Sibiu, 1993, p. 36571 Ibidem72 Dumitru Stăniloae, Studii de Teologie Dogmatică, ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 1991, p.302304