ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

în întregime istoriei sectei paulicienilor, care îşi are rădăcinile în vechea ereziemaniheistă.Cartea a doua expune doctrina greşită a acestora şi dificultăţile ei în raport cucea ortodoxă, iar cea de-a treia carte arată continuitatea dintre Vechiul Testament şiNoul Testament, pe care îl acceptă şi maniheii. Ultima carte reia într-o manierădiferită argumentele ortodoxe din celelalte două cărţi precedente 78 . Analiza internăa scrierii scoate la iveală şi alte curiozităţi, cum ar fi cea a repetării parţiale a douăpărţi distincte, cuprinse între capitolele 1-10 şi 11-24. Critica nu poate explica niciîn acest caz cauza care stă la baza acestui „defect” de redactare. Unii cercetătoricred chiar faptul că, tratatul a putut fi redactat în două perioade distincte de timp şianume, o primă parte între 861şi 867, corespunzând cărţilor 1, 2 şi 3, iar cealaltăparte, după revenirea din exil şi până prin anul 874, cand patriarhul Fotie ar fipurces la o revizuire a scrierii 79 .Problema care se pune însă, este cea a paternităţii acestor patru cărţi. Dupăcum a relevat critica istorico-literară încă din sec. al XIX-lea, se pare că prima cartea tratatului denotă o înrudire foarte mare cu o altă scriere aparţinând unuicontemporan patriarhului Fotie, Petrus Siculus 80 . Argumentele aduse de patriarhulFotie în polemica sa contra paulicienilor – „noii manihei”, sunt mai multargumente de natură biblică decât filosofică şi sunt aceleaşi cu cele folosite laatacarea tezelor ereziei maniheiste 81 . Că Fotie a fost cel care s-a inspirat din PetrusSiculus sau invers, ori că ambii au folosit la redactarea scrierilor lor un alt izvor,comun, este, încă, o problemă nici astăzi pe deplin clarificată, aşteptând noicercetări şi lămuriri din partea criticii istorico-literare. Varianta cea mai plauzibilărămane, totuşi, cea care face referire la un izor comun. Petrus Siculus citează înargumentarea sa pasaje întregi din autorităţi patristice şi din alţi scriitori bisericeşti,precum Sfântul Chiril al Ierusalimului, Epifanie al Salaminei şi Archelaus.Patriarhul Fotie, la rândul lui, se sprijină şi el pe aceste autorităţi, dar el facereferire în chip pasager la aceştia, preferând redactarea unui răspuns inspirat din78 E. Ammnan, art.cit., col. 1541 şi J. Hergenröther, op. cit., vol. 3, p. 145-147.79 E. Amman, art.cit., col. 1542.80 Petr. Sic., Historia Manich.:„per;i t'h" ken'h" ka;i matavia" aJirvesew" t'wn Manicaviwn t'wn ka;i Paulikian'wnlegomven'wn.“. Vezi pentru aceasta: ed. gr. et. lat. M. Raderus S.J. (Ingolstadt, 1604 – recognovitJ.C.L. Gieseler – Goettingae, 1846) apud J. Hergenröther, op. cit., vol. 3 (Nota 28) p. 147.81 J. Hergenröther, op. cit., vol. 3, p. 146.261