ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Revelaţie şi izvoarele sale, acestea nu mai sunt suficiente. Condiţia de bază, cea acredinţei, transformă demersul intelectual într-unul existenţial chiar şi când acestase desfăşoară printr-o cercetare. Înseamnă atunci că raportarea la Sfânta Scripturăşi la Sfinţii Părinţi, începând de la Moise şi de la Prooroci, este mediată de relaţiavie cu acela prin care se realizează cel mai nemijlocit sinapsa cu trunchiul Bisericii.Din acest motiv investigaţia de faţă îşi asumă ca premize pre-judecăţile celor princare autorul ei se consideră integrat într-un fel în Ecclesia. Acesta este cadrulgeneral de referinţă în care se plasează acest demers şi de care, inevitabil, depinde.Proiectul unei abordări integraleDe-a lungul cercetării întreprinse am încercat să discern dimensiunile subcare ni se înfăţişează realitatea procreaţiei şi, în funcţie de acestea, să identificliniile directoare pe care să le urmeze o cercetare completă a temei noastre. Amidentificat astfel trei dimensiuni ale procreaţiei, determinate de cele trei dimensiuniale existenţei şi devenirii fiinţării umane după sfatul cel veşnic al lui Dumnezeu,sistematizate de Sf. Maxim Mărturisitorul.a. Corespunzător “existenţei”, ca dat şi potenţialitate, procreaţia seintegrează în ontogeneză, în taina trecerii „de la nefiinţă la fiinţă”, şi are ca subiectantropologia parenatală (embriologia).b. Corespunzător “existenţei bune (sau rele)”, ca libertate şi actualizare,procreaţia se integrează în filogeneză, în taina participării unei fiinţe umane lafiinţa umanităţii, la homousianitatea umană şi are ca subiect căsătoria(antropologia iubirii şi etica ei – întrucât iubirea şi homousianitatea pot fi trădate).c. Corespunzător “veşniciei existenţei bune (sau rele)”, ca îndumnezeire şiodihnă, procreaţia se integrează în „plirogeneză”, taina plenitudinii fiinţării în toatăextensia ei cantitativă voită de Părintele tuturor celor văzute şi nevăzute(antropologia socială) şi are ca subiect “demologia” (faţă de care demografia nueste decât o ştiinţă statistică).192