ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

poartă în sine asemănarea şi pentru că aceasta este şi telos-ul, dar şi parcursul spreasemănarea deplină. S-a spus, deci, despre om că este zidit şi după asemănarepentru că în timpul în care a fost făcut omul deja lucra la asemănare.Chipul şi asemănarea sunt în om cofiinţiale 27 şi pentru că acesta a fost gânditdin veşnicie astfel (vezi planul din veci cu privire la existenţa omului „Să facem omdupă chipul şi asemănarea Noastră” Fc 1,26). Cu toate acestea ele sunt realităţidiferite. Diferenţa dintre ele nu este însă una ontologică, ci una virtuală, de timp şide mişcare a chipului spre asemănare.Prin urmare remarcăm faptul că omul a primit chipul ca dar, şi asemănareaca misiune, deci chipul nu este numai libertatea voinţei şi raţiunii, ci şi orientarealor spre bine. După chip este duhul pe care l-a primit prin suflare (de la DuhulSfânt Fc. 2,7), iar după asemănare sunt virtuţile: iubirea, milostenia, bunătatea şitoate celelalte.Preluând o idee a Sf. Grigorie de Nyssa părintele Stăniloae găseşte formulapoate cea mai potrivită pentru a distinge caracterele celor două atribute ale naturiiumane:„Chipul purtând în toate pecetea frumuseţii prototipice, dacă n-ar avea vreodeosebire în ceva, n-ar mai fi chip, ci ar arăta în toate aceleaşi cu Acela, adicăavând în toate identitatea. Ce deosebire vedem, deci, între el şi Dumnezeu, şi cereferire are chipul la Dumnezeu? Aceea că unul este necreat şi celălalt creat. Iardeosebirea acestor însuşiri are ca urmare alte însuşiri deosebite. Astfel serecunoaşte că firea necreată e numaidecât şi neschimbată şi pururea la fel, iarcea creată e cu neputinţă să fie fără schimbare.” 28Pentru a-şi împlini menirea sa, omul, în calitatea sa de chip dinamic trebuiesă năzuiască să se ridice tot mai sus spre Modelul său necreat şi neschimbat. 29 Eltrebuie să unească în modul cel mai fericit cu putinţă, libertatea cu care a fostînzestrat cu responsabilitatea ca efect al libertăţii, pentru ca prin efortul lui şi prinajutorul harului să tindă continuu spre Prototipul său. Omul trebuie să tindă spre otot mai mare transparenţă şi lucrare a Acestuia prin sine, ce va culmina cu ridicareanoastră la măsura lucrărilor Lui.27 Ibidem, p.10928 D. Stăniloae, Chipul…, p.5029 Ridicarea chipului la asemănarea cu Arhetipul omului înseamnă o stabilitate a chipului şi mai mult oasemănare după har, ce face ca cel ce devine asemenea cu prototipul său să nu se confunde cu el.295