ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

motivându-le prin faptul că “citatele cuvânt cu cuvânt nu făceau parte din stilulanticilor” 20 . Perspectiva operei Sfântului Diadoh e astfel îngustată.Continuând această tendinţă de ataşare strânsă a operei Sfântului Diadohdoar la disputa messaliană şi la corpusul pseudo-macarian, Herman Dörries îlconsideră pe Diadoh ca mai puţin influenţat de Evagrie Ponticul, afirmând ipotezafiliaţiei duhovniceşti dintre Diadoh şi Pseudo Symeon-Macarie din Mesopotamia,datorită faptului că “Diadoh îl corijează pe acesta mai mult decât îl respinge,preluând vocabularul său, ideile şi intuiţiile pe care le îngustează uneori”. Între ceidoi autori e o foarte strânsă relaţie de reciprocitate. Dacă în Centuria sa Diadoh îlcritică pe Macarie sau pe unii din discipolii săi, din Omiliile pseudo-macariene seînţeleg obiecţiile lui Diadoh faţă de maestrul său. 21 Diadoh nu refuză la adversaridecât conlocuirea păcatului cu harul care este o notă deja antimessaliană laMacarie. Însă chiar când face aceasta, combaterea sa “seamănă mai degrabă cu odispută de şcoală decât cu un proces ecclesiastic intentat de către un episcop unuieretic.” 22 Cu toate acestea Sfântul Diadoh este cu mult mai puţin sever împotrivaacestei opinii, decât împotriva celor ce intră în viaţa ascetică pentru a avea viziuni,adică împotriva messalienilor primitivi. 23 La baza acestor puncte de controversădoctrinară stă teologia harului baptismal lucrător în inimă, impropriată, aşa cumarată Dörries, de la Pseudo Macarie 24 , şi formulată de Sfântul Diadoh în capetepolemice speciale, reduse totuşi ca pondere în cuprinsul Centuriei în comparaţie cudoctrina simţirii harului – tipică climatului messalian – prezentă de la un capăt laaltul al Centuriei.” 25 “De aceea Sfântul Diadoh e cel puţin tot atât de messalian caMacarie, iar credinţa sa despre demonul ‘lucrând’ în om înainte de Botez îl face20 Ibidem, p. 15, 17, 20.21H. Dörries, Diadochus und Symeon: Das Verhältnis der 6gN"8"4" (