ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Dacă avem în vedere cele două componente ale actului volitiv, deliberarea(gnome) specifică intelectului, şi dispoziţia (diathesis), specifică afectelor, putemconsidera că parcurgerea istoriei umane de către Teologia Morală se desfăşoară pedouă coordonate distincte şi inseparabile: mentalităţile (reprezentările omuluidespre lume, gnomai, şi sensurile, noemata, sub care i se înfăţişează ea) şimoravurile (obiceiurile, deprinderile hexeis, prin care interacţionează cu acestea).În acest sens, o întreprindere de Teologie Morală însemnă a porni de la ceeace gândesc dar şi de la ceea ce fac oamenii în condiţiile concrete ale vieţii lor şi aidentifica acele puncte de contact între mişcarea voinţei lor şi cea a voinţei luiDumnezeu care S-a făcut om tocmai pentru a stabili un contact ferm, indisolubil,cu condiţia umană şi o preface prin comunicarea însuşirilor, în mod esenţial aînsuşirii neschimbabilităţii voinţei spre bine. A propovădui o învăţătură morală fărăa porni de la însuşirea de către Fiul lui Dumnezeu, a condiţiei umane a fiecărui omîn parte, aşa cum este el în toate circumstanţele vieţii (chiar dacă s-ar depărta oricâtde mult de Dumnezeu), şi prin aceasta a tuturor aspectelor culturale, sociale,politice, economice etc., ale istoriei umane, înseamnă a ignora singura cale pe careDumnezeu a socotito demnă de Sine pentru mântuirea noastră: „Hristos vrea sălucreze pururea şi în toţi Taina Întrupării Sale” şi pentru aceasta „este în agoniepână la sfârşitul veacurilor” (Sf. Maxim Mărturisitorul).În mod concret, este vorba de la a porni de la mentalităţile şi practiciledominante cu privire la procreaţie în situaţia istorică în care ne aflăm astăzi. Cegândesc şi cum acţionează oamenii astăzi în raport cu procreaţia?E vorba apoi de a îndrepta atenţia spre izvorul din care se alimentează oricecunoaştere creştină autentică, cuvântul viu al lui Dumnezeu înregistrat în conştiinţaProorocilor, Apostolilor şi Părinţilor, pentru a afla acolo ceea ce Dumnezeu Însuşibinevoieşte să ne descopere despre originea existenţei noastre. Spre deosebire deinvestigaţia întreprinsă în primul sens, cel al orientării spre lume, în careînţelegerea presupune o simpatie metodologică cu obiectul cercetării (o asumareintelectuală a condiţiei aceluia), alături de rigoarea analitică, în cazul apropierii de191