ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

ideilor înaintaşilor ce aveau o circulaţie şi o polarizare mult mai mare decât secrede, spre acelaşi scop al definirii doctrinei despre visio Dei.Receptarea scolastică şi ortodoxă a operei Sfântului DiadohDeşi spre deosebire de cazurile menţionate mai sus, scrierile duhovniceşti aleSfântului Diadoh s-au bucurat atât în trecut, cât şi în contemporaneitate de oînţelegere duhovnicească în contextul Tradiţiei, totuşi, şi în cazul lor a existat şiexistă tendinţa de a le ataşa mai mult disputei messaliene şi a le înţelege dreptcorectiv al Omiliilor pseudo-macariene, ori ca sinteză conştientă a“spiritualităţilor” evagriană şi macariană, ca una ce ar fi rezultat din studiu critic,pe text, operat de către Sfântul Diadoh asupra operelor lui Evagrie şi Macarie.Mare parte din studiile şi lucrările ştiinţifice care i-au analizat învăţăturaduhovnicească suferă de această orientare imprimată de către primele abordări aleKephaliei sale Gnostice scrise de către Frederich Dörr şi Herman Dörries.Socotindu-l pe Sfântul Diadoh influenţat de spiritualitatea evagriană, Dörrconsideră că el s-a adresat în Centuria sa doar împotriva messalianismului. AstfelOmiliile duhovniceşti ale lui Pseudo-Macarie au constituit pentru Diadohparadigma şi prilejul de a lupta cu messalianismul, aşa cum apărea el la Macarie,dar şi în alte scrieri care cu siguranţă au existat în secolul al V-lea în paralel cuAsceticonul messalian. 18 Corect în afirmaţia că Diadoh a alcătuit în Centuria sa ceamai subtilă respingere şi cel mai temeinic răspuns ortodox dat problemelor ridicatede messalianism, Friederich Dörr a exagerat însă, afirmând că Diadoh îlsintetizează şi rezumă puternic pe Pseudo-Macarie care nu exprimă clar unele dinideile specifice messalianismului, anume lupta din inimă între cele două forţe, apăcatului şi a harului şi, de asemenea, pretenţia messalienilor de a vedea Treimea. 19Dörr caută intenţionat să arate că Diadoh a formulat “chiar dacă, poate nu exclusivpe baza Omiliilor, erorile fundamentale ale messalienilor” culegându-şi din Omiliisinteza de prezentare atât de vie a messalianismului, însă fără să renunţe la propriulstil şi vocabular, diferenţele de limbaj ale locurilor paralele identificate la cei doi18 Fr. Dörr, Diadochus von Photike und die Messalianer. Ein Kampf zwischen währer und falscherMystik im fünften Jahrhundert, Freiburg im Breisgau , 1937. p. 42.19 Ibidem, p. 17.209