ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Iată dar acum, împărate sfinte, pentru păcatele noastre cele multe şi mari, neasuprim şi suntem supuşi vrajmaşilor noştri şi părăsiţ întru neputinţe. Şi întraceastăcădere a noastră, îndrăzneţul şi nelegiuitul acesta se nevoieşte ca săocărască locul cel sfânt, pe care l-ai ales pe pământul acesta numelui Tăucelui slăvit.Că locaşul Tău este cerul cerului, la care oamenii nu se pot apropia; dar Tuai binevoit, întru slava Ta, să sfinţeşti locul acesta pentru poporul Tău Israel.Nu aduce peste noi răzbunarea Ta prin necuraţii aceştia, nici ne pedepsi penoi, prin cei nelegiuiţi, ca să nu se laude cei fără de lege întru mânia lor, nicisă se veselească întru trufia limbii lor, zicând: «Noi am călcat casa sfinţeniei,cum se calcă locaşul urâciunilor».Şterge păcatele noastre şi risipeşte greşelile noastre şi arată mila Ta în ceasulacesta, degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale şi pune lauda în guracelor care au căzut şi s-au zdrobit cu sufletele, fă-ne nouă pace".Textul pare a fi de inspiraţie biblică. Cel mai apropiat model ar fi, prinextensia remarcabilă şi structura elaborată, rugăciunea lui Solomon la sfinţireaTemplului (1Regi 8). În ceea ce priveşte conţinutul, rugăciunea rostită de Simonarhiereul urmează specificul laudelor biblice, alternând afirmaţii despre Dumnezeu– Creatorul cu afirmarea intervenţiei Sale mântuitoare în istoria înaintaşilor.Aceeaşi structură (invocare – anamneză – mărturisirea păcatelor – cerere dereînnoire a intervenţiei lui Dumnezeu) se regăseşte în rugăciunea preotului Eleazar(6,2-15) şi este proprie multor rugăciuni din cultul ortodox. 16De remarcat şi imaginea poetică a indignării universale în urma sacrilegiuluicomis de Ptolemeu Filopator, care a intrat în Templu în ciuda opreliştilor pe carele-a întâmpinat (1,24-25):„Şi strigarea cea necontenită şi plină de durere a mulţimii care se adunase s-afăcut strigăt de neînchipuit, încât părea că nu numai oamenii, ci şi pereţii şipământul întreg strigă, toţi vrând mai degrabă moartea decât pângărirealocului sfânt.”16 Spre deosebire de rugăciunea arhiereului Simon, aici sunt amintite cazuri de izbăvire a unorpersonaje biblice. De remarcat inserarea izbăvirii lui Iona între faptele care relatează izbăvirea luiIsrael sau a unor personaje biblice (cei trei tineri, Daniel). În afară de cartea propriu-zisă şi demenţiunea fugară din 2Regi 14,25, Iona nu mai este menţionat decât în Noul Testament. Dacă în Iona2, profetul ajunge în pântecele chitului prin rânduiala Domnului, aici este percepută imaginea unuiIona care pătimeşte – pesemne pe nedrept, ca şi cei trei tineri şi Daniel (v.6-7) –, dar este izbăvit deDumnezeu fiindcă se roagă: „Şi pe Iona cel hrănit întru adâncuri, chinuit fără cruţare în pântecelechitului, nevătămat la toţi ai lui l-ai arătat, o, Părinte!”.12