ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

vanităţi, s-au pus sub scutul unor interese străine de Biserică şi progresulei…” 38 .De aceea, a considerat că, pe viitor, starea „amorţelii de astăzi, când totul seaşteaptă în Biserică de la Guvern”, trebuie să înceteze, deoarece:„Nu e admisibil ca o instituţiune, fie aceea Biserică sau alta, să fie condusă defactori externi, în cazul nostru de factori nebisericeşti, căci aceia trebuie să fiepreocupaţi, precum e preafiresc, de interesele care le stau mai aproape, adică decele ale politicianismului peste tot şi îndeosebi ale politicianismului de partid…Deci Biserica trebuie să o conducă clerul cu conlucrarea în administraţie alaicilor, care sunt oameni ai Bisericii… O deplină autonomie, în cadrele căreiasă-şi conducă ea însăşi prin factorii şi organele sale proprii, anume instituite,toate afacerile sale bisericeşti, şcolare, culturale, umanitare, filantropice,economice, financiare, fundaţionale etc., fără nici o restricţiune de directădispunere din partea vreunui alt factor, afară de Biserică şi de corporaţiunileei” 39 .Şi totuşi... mitropolitul primat Miron Cristea a privit chestiunea autonomieibisericeşti într-un mod deosebit de curios. Deşi în 1898, cu prilejul legii maghiare aCongruei, a susţinut deplina autonomie şi subsidiaritate bisericească, după 1918 adevenit adeptul unei autonomii parţiale, „stâmpărate”.Dezavuarea principiului „Biserică liberă în stat liber”În 1898, Miron Cristea, în acea vreme secretar consistorial, l-a citat cu mareemfază şi aprobare pe fostul ministru de Justiţie din primul Guvern maghiardualist, Francisc Deak, referitor la raportul Stat-Biserică, susţinând împreună cuacesta superioritatea sistemului american cu privire la relaţia dintre Stat şi Biserică,în faţa celui european.„Legislaţiunea statelor din America de nord, nu îndată după înfiinţarea Statului,dar ceva după aceea, a purces din acel principiu, că Statul să se îngrijească câtmai puţin de afacerile cultelor. Cu puţină schimbare, a privit cultele faţă de statca pe şi nişte asociaţiuni, şi precum şi-a ridicat vocea faţă de acestea, numaicând învăţăturile ori purcederea lor erau periculoase pentru stat, aşa şi faţă deculte. În toate celelalte afaceri însă le-a dat mână liberă. Asta a fost acolo maiuşor. Oamenii aceia, a căror înaintaşi şi-au părăsit patria din cauzapersecuţiunilor contra religiunii lor, au simţit şi ştiut ce păgubitoare urmări areacea împrejurare, când statul se ingerează mult în afacerile religiunii.Sistemul european diferă radical de acesta. În Europa creştinismul a lăţitcivilizaţiunea. Acele popoare, care nu s-au alipit de creştinism, au dispărut, ori,38 Ibidem, p. 9.39 Ibidem, p. 8, 10.53