ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

afirmă că, gândirea raţiunilor de noi demonstrează clar faptul că suntem dupăchipul Cuvântului. 13 Omul având o raţionalitate obiectivă în sine, dar şi unasubiectivă sau cunoscătoare, se revelează pe sine sieşi ca icoană vie a Logosuluidivin, reuşind prin aceste însuşiri, atât să contemple şi să cunoască lumea în carefiinţează, dar şi să intre în dialog cu Tatăl prin Fiul. 14Chipul lui Dumnezeu în om nu este însă numai o premisă relaţională, dedialog între om şi Creatorul său, ci presupune şi o deosebire de fond ce există întreArhetip şi tip. Omul nu este o emanaţie, ci o creatură cu fire diferită de firea divină,dar persoană capabilă de comuniune şi de dialog. Prin constituţia sa după chipomul se şi deosebeşte, dar se şi aseamănă cu Prototipul său. Se diferenţiază dupăfond aşa cum am subliniat, dar se aseamănă după chip. Nu este posibil ca existenţaunei copii să nu fie cel puţin după „formă” asemenea cu chipul după care a fostplăsmuită. De aceea, chiar dacă prin firea sa creată omul se deosebeşte deDumnezeu, după chip acesta se aseamănă cu El fiind tot aşa de tainic, antinomic,de paradoxal, ca şi Modelul divin, ca şi Dumnezeu Însuşi. Pe temeiul acesteideosebiri de fond/ natură îndumnezeirea omului devine un act veşnic, omul vatinde la infinit ca chip spre Arhetipul său pe care niciodată nu-L va ajunge dat fiindfaptul că are o fire neapropiată.Existenţa după chip a omului presupune o anumită înrudire a acestuia cuDumnezeu. Aceasta reiese din necesitatea şi capacitatea omului de a fiinţa, de a seafla într-un raport de familiaritate cu divinitatea, 15 familiaritate ce are ca efectdesăvârşirea omului. Omul este familiar Fiinţei divine pentru aceea că este maimult decât simplu chip al Cuvântului, este chip al Logosului întrupat, al lui Hristosca existenţă metaistorică. În Hristos se dezleagă taina familiarităţii şi înrudiriiomului cu Dumnezeu, El este fratele nostru după umanitate. Hristos reprezintăscopul întregii existenţe fiind posterior, dar şi anterior lui Adam. 16De vreme ce toate lucrurile sunt aduse de El de la nefiinţă la fiinţă, estejustificat ca tot El să reprezinte scopul mersului ascendent al omului spredesăvârşire. Hristos uneşte în El Chipul lui Dumnezeu şi chipul omului, astfel încât13 D. Stăniloae, Teologia Dogmatică… vol. II, p. 8.14 Ibidem, Chipul..., , p.21.15 Vasile Răducă, Antropologia Sf. Grigore de Nyssa, EIB, Bucureşti, 1996, p.140.16 P. Nellas, op. cit., p.70.292