Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

însemnat, pentru început, mutarea pământului pus de noi în
campaniile anterioare, provenit din SI şi, respectiv SII.
Întâmplarea a făcut ca secţiunea trasată de noi să
suprapună, parţial, una dintre secţiunile magistrale trasate de
Vasile Pârvan astfel încât, la sfârşitul celor două săptămâni am
reuşit doar înlăturarea depunerilor acumulate în cei peste 90 de
ani. Am depăşit nivelul şanţului „Pârvan” şi am ajuns pe un nivel
de distrugere în care apar urme de zidărie. Pe lângă
formaţiunile de pietre organizate (ziduri? resturi de ziduri?), apar
fragmente ceramice (în special de amfore) cu serioase depuneri
calcaroase. Sunt găsite 4 monede, câteva piroane şi o zăbală.
În acelaşi timp am curăţat groapa care apăruse în c.3
din SII un zid şi de unde am recuperat ceramică RSW, de bună
calitate, cu o monedă de sec. V. Am acoperit nivelul la care s-a
ajuns aici şi am astupat groapa pentru a putea relua cercetarea
în campaniile viitoare.
Cert este că despre structurile interioare care s-au
aflat în prejma zidului de incintă şi a porţii de SV vom cunoaşte
mai multe abia după ce vom reuşi înlăturarea tuturor depunerilor
din campaniile lui Vasile Pârvan şi a dărâmăturilor şi
umpluturilor intervenite ulterior.
În campaniile viitoare cercetarea se va face în
suprafaţă, pe nivele de distrugere, păstrând martori de
verificare.
Sector sud (bazilică)
Colectiv: Constantin Băjenaru, Cătălin-Mircea Nopcea, Dan
Vasilescu, Radu Petcu (MINAC)
Săpăturile efectuate în această campanie în sectorul
bazilicii paleocreştine de la Ulmetum au avut ca obiectiv
identificarea laturii de V a edificiului şi precizarea relaţiei dintre
acesta şi locuirea din exterior. Au fost deschise astfel două noi
suprafeţe – J46-61 şi K46-62 – care au oferit noi profile
stratigrafice (pe direcţia N - S) între strada de la N de bazilică şi
curtina de S a zidului de incintă. De asemenea, au fost
înregistrate secvenţe stratigrafice şi pe direcţia E - V, atât în
interiorul cât şi în exteriorul bazilicii.
Cel mai important rezultat obţinut în legătură cu
edificiul creştin este identificarea narthex-ului. Deşi avem de-a
face încă o dată cu ziduri perimetrale supuse unui grad avansat
de demantelare, s-a putut delimita un spaţiu de cca. 11,50 x
4,50 m adosat corpului trinavat al bazilicii. Observaţiile
preliminare arată că acesta a fost amenajat într-o fază mai
târzie decât momentul de construcţie clar databil la sfârşitul sec.
IV - începutul sec. V. Spre deosebire de interiorul trinavat al
bazilicii, unde au fost evidenţiate resturi de pavaj din cărămidă,
în narthex a fost identificată o podea de lut aflată la o cotă mai
ridicată cu cca. 0,15 m faţă de nivelul de călcare din corpul
principal. Cronologic, această podea a funcţionat cu siguranţă în
sec. VI (monedă de la Justin II, anii 574-575, găsită pe podea),
ceea ce înseamnă că edificiul a fost utilizat şi în perioada de
după reconstrucţia cetăţii sub Justinian.
În partea de sud a narthex-ului a fost surprinsă şi o
compartimentare interioară cu o zidărie din piatră legată cu
pământ, care încorporează chiar o bază de coloană dintr-o fază
mai timpurie a bazilicii. Nu se poate preciza deocamdată dacă
această compartimentare a fost realizată în perioada
reconstrucţiei justinianee sau într-o fază mai târzie, către
sfârşitul sec. VI.
În exteriorul bazilicii, până către incintă, a fost
finalizată cercetarea unui complex extrem de interesant surprins
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
98
încă din anul 2007 în secţiunea de control stratigrafic SB. Este
vorba de o structură rectangulară cu dimensiunile de
aproximativ 5,50 x 4,50 m, adâncită în pământ şi cu trepte de
acces cruţate pe latura de E. Suprastructura acestei amenajări
era probabil din lemn, dovadă gropile de pari identificate în mai
multe poziţii. La nivelul de călcare din interior au fost identificate
trei gropi de provizii şi pietre provenite de la o instalaţie al cărei
caracter este mai greu de desluşit. Materialul ceramic şi
numismatic descoperit în acest complex este relativ bogat ş
oferă o foarte bună încadrare cronologică către mijlocul sec. V
(cel mai sigur terminus post quem fiind monede de la
Theodosius II de tip VT /XXX/V, adică anul 435). De remarcat şi
descoperirea într-una din gropile din interiorul acestei structuri a
unei monede de aur (tremissis) emisă în numele împărătesei
Pulcheria (414-453). Având în vedere că întreg complexul este
abandonat şi nivelat de o podea groasă de lut aparţinând
nivelului N2 din stratigrafia cetăţii (datat în al treilea sfert al sec.
V), rezultă că structura rectangulară are asigurată datarea în
faza finală a nivelului N3 (prima jumătate a sec. V).
Funcţionalitatea acestui complex este mai dificil de precizat, dar
se poate postula cel puţin utilizarea sa ca depozit de alimente.
În acelaşi sector aflat la S de bazilică au fost reperate
şi traseele zidurilor aparţinând edificiilor anexate bazilicii, cele
mai multe dintre ele demantelate, fie în momentul reconstrucţiei
din sec. VI, fie în ultima parte a sec. VI, în faza finală de locuire
în cetate. Relaţia dintre anexe şi bazilică necesită unele
clarificări prin sondaje, lucru ce se va realiza în campania
viitoare.
În ceea ce priveşte momentul de construcţie al cetăţii,
corespunzător nivelului N4 din stratigrafia sectorului, suntem în
măsură să aducem noi date care confirmă datarea la sfârşitul
sec. IV - începutul sec. V. Este vorba de o construcţie de tip
bordei, adâncită în pământul galben şi paralelă cu traseul
incintei, de asemenea surprinsă încă din 2007 în secţiunea SB.
Deşi complexul a fost afectat în mare parte de intervenţii mai
târzii (mai ales de implantarea sus-amintitei structuri
rectangulare de la mijlocul sec. V), cercetarea în suprafaţă a
oferit date relevante pentru planul acestui bordei. Este o
structură dreptunghiulară de circa 4,50 x 3,00 m, cu colţurile
rotunjite şi cu trepte cruţate în pământ pe trei dintre laturi.
Deoarece terenul prezintă o pantă descendentă de la N către S,
constructorii au adaptat complexul la natura terenului: latura
dinspre N - mai înaltă - a folosit ca perete pământul viu, în
vreme ce pe latura dinspre S au fost implantaţi pari de susţinere
a pereţilor din lemn sau paiantă. Acoperişul era susţinut de pari
de lemn aşezaţi pe două pietre plate dispuse simetric pe centrul
construcţiei. O dovadă în plus a apartenenţei acestei structuri la
nivelul de construcţie al cetăţii este şapa de mortar aşternută în
acest sector dintre bazilică şi incintă, care nu acoperă
depunerile din bordei, oprindu-se la marginile acestuia.
Încadrarea cronologică este asigurată de mai multe monede de
tip SALVS REIPVBLICAE (388-395) şi de o monedă VIRTVS
EXERCITI (395-401), descoperite atât în stratul de cultură
aparţinând bordeiului propriu-zis, cât şi în nivelarea cu straturi
succesive de pământ realizată la finalizarea construcţiei incintei,
a bazilicii şi a primelor anexe ale acesteia.
În sfârşit, un alt complex cercetat anul acesta
îmbunătăţeşte imaginea asupra perioadei anterioare cetăţii, mai
exact asupra epocii romane timpurii. Dacă în campania 2009 a
fost reperat pentru prima dată un strat de cultură din această
perioadă, anul acesta am identificat o groapă masivă, tăiată de
latura de N a bordeiului din N4, al cărui fund a fost atins la o