Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

SIII si SIV, c.1-5), a fost recoltată ceramică, fragmente de sticlă
şi o monedă din bronz, din sec. IV p.Chr.
Cercetarea arheologică va fi orientată în 2011 spre
deschiderea unor suprafeţe la N şi S de SVIII, dar şi spre
efectuarea unor sondaje pe platoul argamens pentru delimitarea
zonei locuite dincolo de sistemul defensiv al cetăţii romanobizantine.
[Mihaela Iacob]
Analiza ceramicii romane descoperite în sectorul EM
Ceramica romană, în exclusivitate fragmentară, e
reprezentată prin toate categoriile funcţionale: amfore, veselă
pentru servitul mesei, veselă pentru băut, veselă de bucătărie,
vase pentru depozitare.
Din totalul de 1468 de vase identificate, amforele se
situează pe primul loc, cu un număr de 429 exemplare (29,2 %),
fiind urmate de vesela de masă – 350 exemplare (23,8 %), de
cea de băut – 344 exemplare (23,4 %), de cea de bucătărie –
334 exemplare (22,8 %) şi de vasele pentru depozitare – 11
exemplare (0,8 %).
În ceea ce priveşte amforele, 242 de piese (57,2 %)
sunt realizate în ateliere situate în bazinul Mării Negre, 179
(42,3 %) sunt importate din Orient iar 2 (0,5 %) din nordul Africii.
Pentru sec. II-III p.Chr., amforele pontice deţin peste 80 % din
numărul recipientelor pentru transport, în cadrul acestora
remarcându-se vasele nord-pontice Zeest 84-85 şi cele
heracleene Šelov B, importurile orientale fiind slab reprezentate
(prin piesele chiote Dressel 24 şi Cretane 4). În cadrul amforelor
din sec. IV p.Chr., pe primul loc se situează, de departe,
amforele orientale LR 2, care sunt urmate de cele sinopeene –
Carrot, de cele est-mediteraneene Carthage LR 3 şi de cele
vest-pontice Kuzmanov XV. Amforele orientale Kapitän II şi cele
Zeest 80 sunt atestate atât în perioada romană timpurie, cât şi
la începutul celei romano-bizantine. Unele vase, ce se datează
după încetarea locuirii extramurane de la Argamum (Kuzmanov
XVI, Opaiţ B V, LR 2) au ajuns probabil întâmplător în acest
sector.
Marea majoritate a veselei pentru servitul mâncării –
318 piese (90,9 %) – este produsă în Moesia Inferior sau în
nordul Mării Negre, doar 31 de piese (8,9 %) fiind orientale, iar
una nord-africană. În cadrul veselei pontice se remarcă piesele
cu buza arcuită şi cele cu buza separată de corp printr-un prag.
Dintre vasele orientale romane timpurii, doar cele pergameniene
au putut fi atribuite cu certitudine atelierelor. Cele trei piese
incluse în LRCW şi ARSW nu provin din contexte clare.
Vasele pentru băut, cele de bucătărie şi cele pentru
depozitare sunt în exclusivitate produse în situri din bazinul
Mării Negre. Exceptând câteva cratiţe, ce pot fi atribuite
atelierelor heracleene (după particulele de piroxen şi de cuarţ),
considerăm că toate celelalte vase incluse în aceste categorii
funcţionale au fost produse în zona istro-pontică. [Dorel
Paraschiv]
Sector NT
Colectiv: Vasilica Lungu, Alexandra Dolea, Alina Muşat, Simona
Micu, Bogdan Giosanu
Campania arheologică 2010 din acest sector a avut
ca scop salvarea informaţiei arheologice din unele morminte
aflate la periferia vestică a necropolei greceşti, afectată de
reluarea lucrărilor agricole în anul 2008. Un alt obiectiv a fost
completarea studiului asupra limitei vestice a necropolei (în
zona bazilicii 4). Cercetările noastre şi-au propus, în general,
completarea informaţiilor privind organizarea mormintelor în
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
77
necropolă, dar şi verificarea şi completarea unor observaţii mai
vechi, referitoare la Heroon.
Pe teritoriul necropolei tumulare de epocă greacă,
situat la V de cetatea romano-bizantină, s-au desfăşurat,
începând din anul 1990, cercetări sistematice care au dus la
identificarea mai multor complexe funerare, datând din sec. VII-
VI şi IV-III a.Chr. Cercetările arheologice au mai arătat că
spaţiul necropolei greceşti este ocupat de morminte tumulare de
incineraţie, organizate în loturi familiale. Deşi complexele deja
explorate sunt distribuite în zone diferite ale spaţiului funerar,
până în prezent nu au putut fi identificate înmormântări din sec.
V şi II-I a.Chr. Între anii 1995-1997 a fost identificat şi cercetat
Tumulul-Heroon (TA’95), cel mai vechi mormânt grecesc atestat
până în prezent în bazinul pontic.
În vederea realizării proiectului din 2010, au fost
efectuate mai multe secţiuni de control în jurul unor nuclee de
pietre amestecate cu fragmente ceramice, amplasate într-o
zonă a necropolei aflată în exploatare agricolă, ca urmare a
acordării de titluri de proprietate pe terenuri aflate în interiorul
sitului propus ca rezervaţie arheologică. Săpăturile arheologice
s-au efectuat în următoarele puncte:
Tumul T1-V10 amplasat la jumătatea pantei ce
coboară de la bazilica 4 spre lacul Goloviţa, în direcţia S; au fost
efectuate 2 secţiuni cu dimensiunile de 10 x 2 m şi martori de
0,30 m; s-a săpat până la adâncimea de -0,20/0,25 m până la
nivelul ringului şi al platformei de pietre afectate de arătură, şi
până la-0,45 m, adică până la stâncă în zona presupusă a
centrului mormântului; din primele straturi au fost adunate mai
multe fragmente de amfore de Thasos şi de Chios (sec. IV
a.Chr.) şi câteva fragmente de la vase mici cu firnis negru
(solniţe, kantharos) rulate în timpul arăturilor.
Tumul T2-V10 amplasat la S de Tumul T1-V10; aici
au fost deschise 2 casete de 5 m x 5 m fiecare, cu martor de
0,30 m între ele. Identificarea acestui tumul s-a făcut pe baza
numeroaselor fragmente de ceramică (amfore, boluri cu firnis
negru, crater cu figuri roşii, cană etc.) culese din suprafaţă şi din
stratul de arătură. În prima casetă de la V s-a degajat până la
nivelul stâncii, identificat la 0,45 m. În caseta de vest a apărut la
0,20-0,30 m o zonă marcată cu fragmente de cărbune şi cenuşă
asortate cu fragmente ceramice care, în unele cazuri, fac parte
din aceleaşi vase cu cele din stratul de arătură şi din suprafaţă.
Stratul marcat de vestigii arheologice cobora într-o groapă
săpată în stâncă. S-a săpat până aproape de -0,70 m,
degajându-se complet groapa şi recuperându-se integral
ceramica. Din umplutură au rezultat mai multe fragmente de
amfore greceşti, de vase cu firnis negru (fish-plate, cană etc.).
Ringul acestui mormânt pare să fi fost complet distrus de
arătură.
Tumul T3-V10 era semnalat printr-o aglomerare de
pietre şi rare fragmente de amfore în suprafaţă (amfore de
Thasos, de Chios etc.). Pentru cercetarea acestuia s-a deschis
o secţiune E - V (6 x 2 m). S-a degajat stratul de arătură fără să
se identifice alte amenajări.
Tumul T4-V10 ca şi celelalte prezentate mai sus, a
fost identificat pe baza materialului arheologic (fragmente
ceramice şi pietre) adus la suprafaţa actuală a solului de-a
lungul anilor, prin arături repetate. Aici au fost trasate mai multe
secţiuni pe direcţia E - V cu următoarele dimensiuni: S1= 16 x 2
m; S2 = 11 x 2 m; S3= 6 x 2 m. Secţiunile 2 şi 3 au fost trasate
în funcţie de situaţia arheologică reperată în S1, în care am
intersectat 4 morminte. De-a lungul secţiunilor ne-am adâncit
între 0,20 şi 0,70 m, în funcţie de situaţia arheologică întâlnită.