Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

5,50, iar a şanţului C2, în dreptul m. 6,55-8,25 m. Şanţul C1 se
adânceşte până la -1,95 m, iar şanţul C2 străpunge stratul de
argilă, până la aproximativ -1,35 m. Material arheologic
descoperit în umplutura celor două şanţuri, în perimetrul
suprafeţelor S11 şi S12, este identic cu cel descris pentru
secţiunea S2.
Şanţurile C1 şi C2 continuă dincolo de suprafeţele
S11 şi S12. Urmărirea traseului lor a fost posibilă doar spre S -
V, în continuarea suprafeţei S12, unde, în acest scop, au fost
trasate suprafaţa S13 şi secţiunile S14 şi S15. Dincolo de
suprafaţa S11, traiectul şanţurilor nu a putut fi urmărit, ele
depăşind limita autostrăzii.
S13 rezultată prin decopertarea mecanică a solului
vegetal, a ajuns în urma îndreptării profilelor la o formă
neregulată (29,20 x 9,20 x 14,20 x 18 m). Stratigrafia prezintă
aceeaşi structură cu secţiunile S2, S11, S12. Şanţurile au
apărut în strat de pământ brun-cenuşiu, la o adâncime de -
0,60/65 m. Deschiderea şanţului C1 este de aprox. 2,20 m, iar a
şanţului C2 este de cca. 1/1,10 m; distanţa dintre ele fiind de
0,45/50 m. Şanţul C1 străpunge stratul de argilă galbenă şi se
adânceşte până la -1, 90 m în stratul de argilă roşcată. Şanţul
C2 se afundă până la aproximativ -1,35 m în stratul de argilă
galbenă. Umplutura şanţurilor constă în pământ negricios, uşor
de scos, care conţine bucăţi infime de chirpici şi fragmente
ceramice atipice, dar care pot fi atribuite, de această dată, după
pastă, epocii neolitice.
Secţiunea S14 (3 x 11,60 m), trasată în partea stângă
a tronsonului, în continuarea suprafeţei S13, urmează şanţurile
în traiectul lor spre S - V. Şanţurile au fost surprinse la o
adâncime de -0,75 m, unde aveau o deschidere de 2,80 m
pentru şanţul C1 şi 0,95 m pentru şanţul C2; distanţa dintre ele
fiind de 0,40/45 m. Stratigrafia general este aceeaşi, şanţurile
adâncindu-se aici până la -2,10 m (C1) şi -1,45 (C2). În
umplutura şanţurilor nu au fost găsite resturi arheologice.
S15 (9x2,5 m) urmăreşte direcţia şanţurilor, dincolo de
suprafaţa S14, până la marginea autostrăzii. Aici, şanţurile au
fost surprinse la o adâncime de -0,80 m, unde aveau o
deschidere de 2,90/3 m pentru şanţul C1 şi 1,20/25 m pentru
şanţul C2, distanţa dintre ele fiind de 0,45/50 m, Aici, şanţurile
se adâncesc până la -2,09/15 m (C1) şi -1,48/50 m (C2). În
umplutura şanţurilor nu au fost găsite resturi arheologice.
În urma cercetării arheologice efectuate s-a constatat
că şanţurile C1 şi C2 traversează oblic autostrada, în dreptul km
54+300-54+400, pe direcţia NE - SV. Raritatea urmelor de
cultură materială şi continuarea traseului lor dincolo de
suprafaţa supusă cercetării preventive, ne determină să fim
rezervaţi în ceea ce priveşte funcţionalitatea şi încadrarea
cronologică a celor două şanţuri descoperite.
Notă:
1. Stratigrafia prezentată este valabilă şi pentru secţiunile
descrise în continuare (S13-15).
Abstract:
The preventive investigation of the site that is situated
along the Transylvania Highway, between km 54+150 - 54+350
started in the spring of 2009 and was finalized in the summer of
2010. During this time, 17 sections and digging sites have been
unearthed.
In ten of these sections, no object of archaeological
interest was found. In the section S 10, drawn along km 54+150
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
226
- 54+200, a pit was discovered (C3) which contained pottery
fragments, adobe pieces, coal, remains from a fire hearth,
obsidian, bone fragments and stone.
The sections S2, S11-15, opened along km 54+300 -
54+400, revealed two contemporary parallel ditches that
obliquely cross the width of the highway, following a NE-SW
direction.
These ditches were observed at a depth of approx. -0.65/0.80m,
where C1 had a span of 2.20 – 4.10m while C2 had a span of 1
- 1.70m. The distance between the two ditches is 0.40/0.45m. In
the filling of the ditches that go as deep as -2.10m for C1 and -
1.45m for C2, we found few pottery fragments belonging to the
Neolithic period.
126. Sântimbru, com. Sâncrăieni, Harghita
Punct: str. Kuria (Conacul Henter)
Cod sit: 85742.09
Autorizația de cercetare arheologică preventivă nr. 234/2010
Colectiv: Botar Istvan (MSC Miercurea Ciuc)
Situl cercetat se află pe teritoriul satului Sântimbru pe
prima terasă a Oltului, pe malul stâng (estic), la limita sudică a
intravilanului, la cca. 270 m la V de DN Sântimbru - Sântsimion,
în strada Kuria (conacul Henter). Terasa Oltului a fost locuită în
mai multe epoci, iar aşezările deschise aparţin mai multor culturi
de la Hallstatt până în secolul al XVIII-lea.
Scopul cercetării arheologice preventive a fost
documentarea complexului de secol IV (un cuptor), care a fost
deranjat cu ocazia lucrărilor de canalizare din anul 2007.
Iniţial a fost deschisă o suprafaţă mică de 3 x 1,5 m,
cu scopul cercetării părţii nederanjate a cuptorului. Odată cu
atingerea nivelului, s-a observat că acesta aparţine unui
complex mai mare. Ca urmare, suprafaţa de cercetare a fost
extinsă (5 x 5 m) cu ajutorul excavatorului sub o atentă
supraveghere. După îndepărtarea pământului, trasarea
secţiunii, a profilelor, taluzarea şi adâncirea s-au făcut manual.
S-a realizat ridicarea topografică în sistem Stereo70.
În urma cercetării arheologice a fost descoperită o
groapă de mari dimensiuni, neregulată, cu diametrul de 2,2-3,5
m, în pereții căreia au fost săpate, spre exterior şapte cuptoare.
Astfel diametrul total a complexului ajunge la 4-5,2 m.
Groapa mare are nr. 3 (încă din numerotarea din
2007), iar cuptoarele au fost numerotate în ordinea de apariţie
de la 1-7. Cuptoarele, în general, au forme ovale, dar
dimensiunile, nivelul şi tehnice de execuţie diferă. Diametrul
cuptoarelor variază între 2,50/2,00 – 1,90/1,60 m – 1,10/1,20 m.
Toate au vetre arse, în care ocazional a fost amplasată
ceramică (cuptoarele 1 şi 7) sau fragmente de râşniţă (cuptorul
4) pentru menţinerea căldurii. Din umplutura gropii de lucru au
fost colectate fragmente ceramice și oase de animale.
Nu am descoperit elemente de cronologie absolută.
Materialul arheologic colectat poate fi datat, pe baza analogiilor,
în secolele III - IV și aparţine orizontului cultural Sântana de
Mureş - Cerneahov.