Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

cursul amenajării din prima faza de piatră, dar în acest caz nu
ştim care a fost nivelul de călcare corespunzător acestei faze.
Aparţine probabil podelei primei faze de piatră, corespunzătoare
zidului ZY 16.
C.111 – Strat de amenajare, în S2. Se păstrează pe
profilul de la V de ZY16. Este asemănător contextului 109. Se
distinge prin culoarea galben-albicioasă şi prin textură (afânat).
Se compune din nisip şi pietriș, cu moloz, pigmenți de cărbune
şi de țigle; H= cca. 0,10 m. Este acoperit de 110 şi îl acoperă pe
112. Este tăiat de groapa 121. Se mărginește cu ZY16.
Reprezintă un strat de amenajare a fazei I de piatră, în urma
demolării fazei de lemn, îi corespunde zidului ZY16.
C.112 – Elemente ale fazelor de lemn, în S2 şi în
profilul de la V de ZY16. Sunt acoperite de 111 şi se află pe
humusul antic. Sunt tăiate de groapa 121. Avem de-a face întâi
cu o amenajare cu lut, pe care par a se distinge urme de
duşumea, urmată de o reamenajare a podelei cu o lentilă
subţire de lut. Pe alocuri se vede o peliculă de mortar, probabil
pentru fixarea podelei. În acest context au fost găsite o
închizătoare de lorica segmentata şi un ornament de
echipament legionar.
C.121 – Depunere de nisip aluvionar în S 2; H = cca
40 cm. Cuprinde şi pigmenți de ţigle, de mortar şi de tencuială.
Se deosebește de gropile moderne prin conţinut. Dovedeşte o
intervenţie post-romana destul de veche şi o băltire îndelungată
a apei.
C.122 – Substrucţia treptelor, în suprafaţa S1. Este
delimitată spre V de podium, spre S de ZY17a, spre N de
ZY17b (scos în întregime), iar spre E de un zid necunoscut,
scos de groapa modernă, apropiat de traseul zidului ZY19. Pe
umpluturile anterioare sunt aşternute rânduri de bolovani de râu
de dimensiuni mari şi mijlocii, care constituie o fundaţie
puternică. Peste aceştia este pus un strat de mortar cu mult
pietriş, gros de cca. 0,25 m. Între timp partea de E s-a scufundat
din cauza umpluturilor anterioare, dincolo de limita de E a
fostului zid ZY13. Suprafaţa păstrată este de 2,80 m (E - V) x 3
m (N - S). Nivelul său de lângă podium trebuie să coincidă
aproximativ cu nivelul de călcare în curte.
Canale
C1 – Canal post-roman (modern), orientat S - N, a
fost identificat în S1. Sesizabil de undeva dintre zidurile ZY2 şi
ZY3, sparge zidurile ZY3, ZY18 şi ZY9. Direcţia generale este S
- N, dar traseul este oarecum sinuos. Lăţimea interioară este de
0,15-0,20 m. Pereţii sunt compuşi în cea mai mare parte din
blocuri de marmură, din lespezi din pavajul curţii, dintr-un fus de
coloană şi din pietre de râu. Mai cuprinde puţin nisip aluvionar
şi, sporadic, conţinutul unor gropi moderne.
C2 – canal post-roman (modern), orientat SE-NV, a
fost identificat în S2, pe o lungime de 5,60 m; lăţime interioară:
0,15-0,20 m. Coboară prin spărturile zidurilor ZY2 şi ZY12 (zidul
vestic). Este săpat în contextul 121. Pereţii canalului au
următoarea structură: peretele de NE este alcătuit dintr-o
lespede de 50 x 65 x 15 cm (provenită de la pavarea curţii),
pietre de râu, bucăţi de marmură, iar către ZY12, dintr-un fus de
coloana fragmentar lung de 2,55 cm. Din peretele de SV s-au
păstrat două rânduri de pietre de râu şi trei plăci de marmură.
Canalul este umplut cu nisip aluvionar. Un nisip asemănător se
găseşte şi între canalul C2 şi zidul ZY3. Este posibil ca şi aici să
fi băltit apa. La SV de canal, în același context 121, a fost
identificat un capitel de marmură decorat cu săgeţi şi ove,
aparţinând probabil fusului identificat canalul C2. Un fragment
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
124
de capitel asemănător a fost identificat în porţiunea de N a
arealului cercetat, tot în zona porticului.
Fragmentele de inscripţii identificate în această
campanie aparţin unor monumente dedicate zeului Malagbel.
Sector Insula 3
Colectiv: Dorin Alicu (MNIT), Gică Băeştean, Marius Barbu,
Mihaela Ion, Oana Tutilă (MCDR Deva), Anca Matiş, Valentin
Deleanu
Cercetarea arheologică de anul acesta a avut ca scop
continuarea lucrărilor începute cu câţiva ani în urmă în zona
numită de noi Insula 3, situată în partea de V a forului. Întrucât
timpul şi banii nu au fost suficienţi, ne-am văzut nevoiţi să
renunţăm la terminarea cercetării fazei de lemn din suprafaţa
Su1. Din aceste motive ne-am concentrat atenţia asupra
secţiunii S4, situată în partea de V a zonei cercetate, întrucât
aici aveam un nivel de demolare consistent, pe care nu am
reuşit nici în această campanie să-l îndepărtăm în totalitate, şi
canale târzii ce distrugeau stratigrafia romană, care trebuiau
înlăturate în vederea campaniilor următoare. De asemenea în
acest an ne-am propus şi continuarea lucrărilor de conservare a
zidurilor, demarate anii trecuţi.
Din anul 2005 şi până în 2009 în acest sector au fost
deschise şase secţiuni (S1, S2, S3, S4, S5 şi S6). Aici au fost
cercetate mai multe clădiri şi drumuri aparținând fazei
construcţiilor de piatră dar şi construcţii din lemn, anterioare
acestora. O descoperire interesantă a constituit-o apariţia unui
atelier, aparţinând fazei de lemn, în care se prelucrau obiecte
din os şi corn.
În anii precedenţi am folosit S4 mai mult pentru a da
de lucru oamenilor atunci când apa de ploaie nu ne permitea
accesul în Su1 sau pentru ca arheologii să-şi poată pregăti
suprafeţele ce urmau a fi documentate prin fotografii sau desen.
Din aceste motive adâncirea în nivelul de demolare foarte
consistent nu s-a realizat cu aceeași rapiditate ca şi în suprafaţa
Su1. Cu toate acestea, am reuşit să surprindem zidurile de la
două clădiri distincte şi probabil un cardo care le despărţea. Din
păcate, chiar pe traseul drumului ne-am confruntat cu un canal
târziu care a refolosit lespezile din cardo şi a distrus parţial
structurile de zidărie.
La îndepărtarea nivelului de demolare s-a lucrat
manual cu târnăcopul şi cu lopata, iar în porţiunile în care s-a
reuşit atingerea unor faze mai vechi arheologii au recurs la
uneltele specifice (şpaclu, mătură, etc.). După încheierea
acestor lucrări preliminare s-au realizat fotografiile şi desenele
documentare.
Lucrările au debutat în luna septembrie prin curăţarea
secţiunilor arheologice deschise în anii anteriori şi prin
îndreptarea profilelor acestora. Suprafaţa constituită anii trecuţi
prin demontarea martorilor dintre secţiunile S1, S2, S3, S5 şi S6
a fost denumită Su1 şi datorită îndreptării profilelor a ajuns să
aibă lungimea E - V de 49 m şi lăţimea N - S de 8 m.
Secţiunea S4 a fost de asemenea extinsă cu 2,5 m spre V,
ajungând la dimensiunile : E - V 10 m şi N - S 7,5 m.
În acest an datorită timpului limitat şi a forţei de lucru
reduse în Su1 s-a mers pe conservarea zidurilor aflate într-o
stare de prezervare foarte precară, iar cercetarea efectivă s-a
îndreptat asupra S4. Continuând dezvelirea zonei cuprinsă între
zidurile paralele Z18 şi Z19, zonă considerată din timpul
săpăturilor anterioare ca fiind o stradă orientată N - S (cardo),
am putut constata că de sub zidul Z19 ieşea oblic, pe direcţia