Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

excavaţia s-a desfăşurat la adâncimi diferite, încadrându-se
între 1,75 - 2,05/2,10 m în cazul încăperii C.16 respectiv 1,40 –
1,75 m în cazul coridorului C.1/C.16.
Cercetarea şi-a propus continuarea săpăturii din anul
precedent, precum şi clarificarea situaţiei din încăperea C.16,
parte componentă a edificiului romano-bizantin plasat în
sectorul de est. În campaniile precedente, săpăturile efectuate
în această încăpere au oferit un material ceramic bogat,
constând în fragmente de amfore, căni şi opaiţe, numeroase
fragmente de sticlă (fragmente de pahare şi candele), precum şi
o situaţie arheologică deosebită, distrugerea romano-bizantină
fiind acoperită de dărâmătura zidului de incintă.
Pentru continuare cercetării întreprinse în sectorul
estic al Capidavei s-a apelat la săpătura arheologică. Atât în
încăperea C.16 cat şi pe coridorul dintre C.16 si C.1 săpătura sa
realizat în suprafaţă prin metode manuale. În cazul încăperii
C.16, suprafaţa a fost împărţită în două casete, A şi B, acestea
fiind despărţite de un micro profil median, orientat NV – SE,
pentru verificarea şi urmărirea situaţiei stratigrafice. Au fost
efectuate înregistrări fotografice în toate etapele săpăturii
arheologice iar la final au fost întocmite şi completate, după caz,
grundurile şi profilele stratigrafice.
Campania 2010 a debutat la adâncimea de –1,75 m
finalizându-se la –2,05 /-2,10 m. Iniţial, săpătura a continuat cu
investigarea nivelului de distrugere romano-bizantină plasat
cronologic la sfârşitul sec. VI şi recuperarea materialului
ceramic aferent acestuia. Materialul arheologic descoperit
respectă în mare măsură, proporţiile şi diversitatea întâlnite în
campaniile precedente. Se remarcă fragmentele de amfore
(LR1, LR2, LR4, amfore de tip pontic), vase de bucătărie, căni şi
obiecte de iluminat. De asemenea, un număr însemnat de
fragmente ceramice provenite de la veselă de tipul ARSW,
element importat pentru cronologia relativă a distrugerii. Un alt
element deosebit ar fi absenţa aproape totală a materialului
osteologic, fapt ce ar reprezenta un argument solid în ceea ce
priveşte funcţionalitatea încăperii în epocă: loc de depozitare.
După acest nivel, din punct de vedere stratigrafic au fost
semnalate încă două nivele distincte, anterioare distrugerii de la
sfârşitul sec. VI.
Primul dintre acestea reprezintă un nivel de cenuşă şi
lemn carbonizat cu multe fragmente osteologice , având o
consistenţă scăzută, prăfoasă. Fragmentele ceramice
descoperite în acest nivel corespund materialului arheologic
întâlnit în nivelul de distrugere romano-bizantină. Nivelul mai
prezintă de asemenea bucăţi de piatră şi resturi de ţigle, olane
şi cărămizi, ce au ajuns aici foarte probabil datorită consistenţei
scăzute a stratului de cenuşă.
Cel de-al doilea nivel anterior distrugerii de la sfârşitul
sec. al VI-lea se caracterizează printr-un sol de culoare brun –
verzui, fiind un strat compact, cu multe resturi organice, în
special osteologice. Culoarea solului s-ar putea explica atât prin
materialul organic descompus cât şi prin umiditatea excesivă
datorată canalului de scurgere, prezent în zonă. Materialul
ceramic descoperit, puternic afectat de depuneri organice, este
scăzut, fragmentar şi fără conexiune, sugerând astfel o zonă de
depunere menajeră. De asemenea, acest nivel prezintă foarte
puţine resturi de piatră şi cărămidă rezultate din dărâmătură.
Cea de-a doua zonă supusă cercetării în cadrul
campaniei din anul 2010, a fost coridorul dintre încăperile C.16
şi C.1, în care am desfăşurat săpături şi în campania
precedentă, oprindu-ne pe un nivel puternic incendiat. Excavaţia
a debutat la adâncimea de –1,40 m, fiind efectuată pe toată
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
29
suprafaţa coridorului. În urma săpăturii finalizată la –1,75 m, au
fost descoperite două ziduri de piatră legate cu pământ,
orientate perpendicular pe intrarea în încăperea C.1. Între
aceste două ziduri a fost descoperit de asemenea şi un bloc de
piatră, de formă dreptunghiulară, posibil element arhitectonic, a
cărui funcţionalitate nu a putut fi încă stabilită. Materialul
ceramic este sărac dar unitar, din investigarea coridorului în
cauză fiind recuperate o amforă de tip spatheion, întregibilă, o
cană cu două torţi si câteva fragmente de platou de tipul Hayes
ARS 105, puternic afectate de incendiu. Cele două ziduri mai
sus amintite, cât şi prezenţa materialului ceramic în proximitatea
zidului de incintă trădează unele aspecte cu privire la
compartimentarea camerală a edificiului plasat în sectorul de E,
în preajma distrugerii suferite în ultimul sfert al sec. al VI-lea, pe
care ne propunem să le clarificăm în campania viitoare.
Rezultatele campaniei din anul 2010 ne-au oferit
informaţii importante cu privire la situaţia înregistrată la sfârşitul
sec. al VI-lea pentru edificiul plasat în sectorul estic al
Capidavei. Finalizarea cercetării nivelului de distrugere datorat
atacurilor slavo-avare completează informaţiile cu privire la
funcţionalitatea edificiului. De asemenea, descoperirea unor noi
ziduri şi elemente arhitectonice pe coridorul dintre încăperile C.1
si C.16 oferă date noi despre arhitectura edificiului în cauză,
sugerând faze de construcție distincte. [Zaharia Covacef,
Tiberiu Potârniche]
Sectorul III intra muros - Clădirea C1 și via principalis
Colectiv: Ioan C. Opriș, Alexandru Rațiu, Gabriel Stoian,
Florentin Munteanu, studenți și masteranzi ai FIB
Au fost completate descoperirile curente din C1,
respectiv dalajul străzii principale și introduse în GIS-ul general
al Capidavei cu ajutorul stației totale (Cătălin Constantin) în
cursul lunilor septembrie-octombrie au fost completate și
planurile arhitecturale de situație zonale, inclusiv relevee pe
paramenții clădirii C 1/1994 (arh. Anișoara Sion).
Cercetările arheologice efectuate în sectorul III al
cetății au urmărit două puncte distincte: clădirea C1/1994, unde
au fost realizate trei sondaje de verificare, unul în camera de NE
(1,5 x 4 m), iar alte două în camera de S, paralele față de zidul
perimetral de SE al clădirii (dimensiuni 3,5 x 1 m); via principalis
– aici cercetarea s-a concentrat asupra careurilor R-S71, R-
S72, R-S73, R-S74 și pe demontarea a doi martori rezultați în
urma campaniei 2009 (în careurile R-S72/73, R-S73/74).
Cercetarea arheologică desfăşurată în sectorul III al
cetății de la Capidava, în zona delimitată de via principalis,
clădirea C1/1994 și turnul 7, respectiv Corpul de Gardă romanobizantin
și alte elemente urbanistice ale ultimelor faze de
existență din sec. VI-VII ale cetății, își propune descoperirea,
completarea şi verificarea situaţiei stratigrafice în vederea
elaborării unui volum monografic cu privire la acest sector, cât și
a ansamblurilor arhitecturale zonale.
Cercetarea arheologică în edificiul C1/1994 a început
în anul 1994 și a continuat și anul următor. În aceste două
campanii s-a săpat nivelul medieval-timpuriu de locuire al
cetății, anume un bordei amplasat în mijlocul clădirii, datând din
sec. VI p.Chr. Cercetările au fost reluate în campania 2007,
acestea continuând de atunci și până în prezent. În cele trei
campanii precedente (2007-2009) s-a continuat săpătura din
1994-1995, cu excavarea nivelului de distrugere de sec. VI al
clădirii. Încă de la început s-a observat faptul că în ceea ce
privește ultima fază de locuire a edificiului, acesta se comportă