Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Domitian).
SIV
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
- oase de animale;
- două monede (as de la Claudiu şi sestert de la
În această secţiune, cercetarea a continuat până la
plinta zidului timpuriu al turnului, ajungându-se, pe întreaga
suprafaţă, la acelaşi nivel.
Frontul turnului (zidul de N) se păstrează pe o
elevaţie maximă de 2,75 m (două asize + un strat de egalizare
din pietricele, cu înălţimea de 15 – 18 cm + patru asize + un
strat de mortar). Primele două asize sunt puternic incendiate.
Blocurile din care e construit zidul au lungimea de până la 90
cm şi înălţimea de până la 55 cm.
Stratigrafia:
- strat roman timpuriu, surprins pe grosimea
maximă de 30 cm (s-a săpat până la adâncimea de 3,60 m faţă
de actualul nivel de călcare);
- nivel constructiv (al turnului şi al incintei) constând
într-un strat de mortar şi pietre cioplite; în zona de V, acesta e
puternic incendiat;
- umplutură;
- nivel de reparaţie – lentilă de mortar;
- umplutură;
- nivel cu mortar, pietricele şi arsură; probabil
acestuia-i corespunde restrângerea turnului;
- umplutură;
- dărâmătură din pietre, cărămizi şi mortar.
De sub ultima dărâmătură porneşte un şanţ de-a
lungul zidului turnului cu lăţimea de 60 de cm; acesta
perforează cele două niveluri romano-bizantine superioare,
ajungând până la distrugerea nivelului constructiv al turnului.
În zona centrală a secţiunii a fost descoperită o
groapă de mortar, corespunzătoare nivelului constructiv.
SV
În această secţiune, începută în campania
precedentă, a fost scoasă în întregime latura exterioară de E a
primei faze a turnului şi, parţial, cea de N. În interiorul turnului,
pe o mică suprafaţă, s-a ajuns până la al doilea nivel al
funcţionării turnului (reparaţie), nivel pe care au apărut câteva
proiectile de catapultă. În exterior s-a săpat până la fundaţie,
care se prezintă ca o plintă dublă. Latura de E a turnului se
păstrează pe o elevaţie maximă de 1,14 m iar cea de E, pe 1,42
m (în profilul de V al secţiunii); în ambele cazuri, e vorba de
patru asize din blocuri paralelipipedice din piatră.
Stratigrafia:
- strat roman timpuriu;
- nivel constructiv turn (pat de mortar);
- umplutură;
- nivel pe care se aşează un strat masiv de
dărâmătură de mortar, pietre şi cărămizi (unele cu marcă);
- pământ negru cu pietre;
- dărâmătură de la o demantelare modernă.
De-a lungul incintei, se observă un şanţ de
demantelare de epocă modernă, cu lăţimea de 1 m şi
adâncimea de 1 m, şanţ care a „ras” zona de îmbinare a turnului
cu incinta. Aşa se explică, pe profilul de E al secţiunii, prezenţa
celor două straturi de dărâmătură din pietre, cărămizi şi mortar,
separate de un strat de pământ şi pietre.
Un alt şanţ de demantelare se găseşte la 2,70 m de
colţul exterior de SE al turnului. Şanţul are o lăţime de cca 1,50
m, deci latura de N a acestuia se găseşte la 4,20 m de colţul
130
amintit. Acesta ajunge până la fundaţia turnului atât pe latura
exterioară, cât şi pe cea interioară.
Mormintele romano-bizantine descoperite în sectorul Curtina G
Colectiv: Dorel Paraschiv, Mihaela Iacob, Marian Mocanu,
studenți UDJ Galaţi
M1 - La 6,75 m N de incintă şi la 5,00 m V de profilul de E al S
III la adâncimea corespunzătoare nivelului roman timpuriu, au
fost descoperite numeroase oase umane mari (patru cranii,
femure, tibii, peronee, coxali), deci avem de-a face cu o
reînhumare. Oasele se găseau pe o suprafaţă de 95 cm (pe
direcţia V – E) x 55 cm (pe direcţia N – S).
M2 - La 5,50 m N de incintă şi la 3,40 m V de profilul de E al S
III, la aceeaşi adâncime ca în cazul M 1 (3,30 m) a apărut un alt
mormânt – aglomerare de oase reînhumate (patru cranii şi
numeroase alte oase aparţinând întregului schelet, deci
scheletele din vechile morminte fuseseră recuperate probabil în
totalitate) într-o zonă cu dimensiunile de 92 cm (V – E) x 55 cm
(N – S).
M3 - În S III, la 4,60 m N de zidul de incintă şi la 3,55 m E de
profilul de V, la adâncimea de 3,00 m, într-un nivel de
dărâmătură al edificiului roman timpuriu, a apărut un craniu de
adult; acesta are privirea spre E.
M4 - Tot în S III, la 4,60 m N de zidul de incintă şi la 5,80 m E
de profilul de V, la adâncimea de 3,30 m faţă de nivelul la care
se păstrează incinta, a apărut un alt mormânt, marcat de tegule
pe toate laturile. Dimensiunile tegulelor sunt de 60 x 36 – 41 cm;
acestea marchează o groapă de 1,62 x 0,55 m, orientată V – E.
Fundul gropii se găseşte la adâncimea de 3,85 – 3,90 m.
Mormântul este un cenotaf. În groapa acestuia au fost
descoperite câteva fragmente ceramice romane timpurii şi
hallstattiene.
Sectorul Turnul 10
Colectiv: Lucreţiu Mihăilescu-Bîrliba, Alexander Rubel, Ştefana
Cristea, Claudiu Munteanu, studenţi UAIC Iaşi şi UDJ Galaţi
Săpăturile din zona turnului 10 al cetăţii au
continuat intra muros, fiind dezvelit, cel puţin în momentul de
faţă al evaluărilor de teren, un edificiu de mari dimensiuni. Au
fost trasate, pe direcţia N - S, secţiunile S3 (9 x 3 m), S5 (în
prelungirea lui S3, de 3 x 3 m), S4 (paralelă cu S3, 9 x 3 m), S6
(în prelungirea lui S4, 6 x 3 m) şi S7 (paralelă cu S4, 9 x 3 m).
În S4 a fost surprins colţul clădirii (orientat NV-SE),
datat după estimările preliminarii ale ceramicii (mulţumim d-lui
Dorel Paraschiv pe această cale) în sec. al VI-lea. Tot în S4, în
afara edificiului, au apărut nişte dale din piatră de mari
dimensiuni, a căror direcţie se continuă în S7, foarte probabil
bordura unei străzi situate în apropierea turnului şi a zidului de
incintă. În S3 am descoperit un zid orientat aproximativ NV-SE,
care însă nu este paralel cu colţul clădirii, ceea ce ne îndeamnă
să presupunem că a făcut parte dintr-o fază anterioară a
edificiului. De asemenea, în S5 a apărut un alt zid orientat în
aceeaşi direcţie, dar al cărui traseu nu se potriveşte cu al celor
menţionate anterior. Demontarea martorilor în campaniile
viitoare ne vor lămuri asupra acestor probleme de cronologie.
Problematica cea mai interesantă a oferit-o
secţiunea S6. A fost descoperit un zid, slab conservat, datat,
potrivit estimărilor preliminarii ale ceramicii descoperite, la
sfârşitul sec. al VI-lea, reprezentând o compartimentare
ulterioară a edificiului. După un strat de depunere din epoca
modernă, se observă resturile unei locuinţe din chirpici (păstrată
pe o mare suprafaţă din secţiune), databilă, după inventarul