Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

70. Tărtăria, com. Săliştea, jud. Alba
Punct: Gura Luncii
Cod sit: 7080.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 75/2010
Colectiv: Adrian Sabin Luca – responsabil (ULB Sibiu, MN
Brukenthal), Zeno Karl Pinter, Cosmin Ioan Suciu (ULB Sibiu),
Gabriel Rustoiu, Cristinel Fântâneanu, Gabriel Bălan (MNUAI),
Gheorghe Natea Florian Dumitrescu-Chioar, Vasile Palaghie,
Raluca Maria Teodorescu, Anamaria Tudorie, Florina Niţu (MN
Brukenthal)
Aşezarea de la Tărtăria - Gura Luncii, este localizată
lângă halta Tărtăria, pe un mic promontoriu lung de 300-350 m
şi lat de 150 m, pe prima terasă neinundabilă a Mureşului. Situl
a fost descoperit de către Endre Orosz în 1906. Situl aparţine
de comuna Săliştea, cunoscută ca Cioara până în 1965.
Campania din 2010 a avut drept obiectiv identificarea
traiectului săpăturilor din 1989 efectuate de prof. Iuliu Paul în
zona nordică a sitului şi corelaţia acestora cu săpăturile mai
vechi ale lui K. Horedt (1942, 1943) şi N. Vlassa (1961).
În acest sens a fost trasată, folosindu-se o staţie topo
Leica TC 805, o suprafaţă (SI/2010) cu dimensiunile de 16 x 8
m. O a doua suprafaţă, SIA /2010 (16 m lungime), este
despărţită printr-un martor de 16 x 1,20 m de SI/2010 (în partea
nordică a acesteia) şi a încercat să surprindă zona de taluzare a
terasei şi vechile săpături.
Pentru săpăturile din 1989, conduse de Iuliu Paul, nu
au fost publicate planuri sau rapoarte de cercetare, singurele
repere au fost cele din comunicarea susţinută de Iuliu Paul cu
ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Cauza al Universităţii
de Vest din Timişoara, din 23 mai 2007, ocazie cu care au fost
prezentate câteva profile stratigrafice şi a fost discutată
(tangenţial) stratigrafia sitului. În documentul care însoţeşte
prezentarea există un plan topografic (Paul 2007, plan II) cu
amplasarea secţiunilor din 1989, în corelaţie cu cele din 1942,
1943 şi 1961. Din nefericire imaginea este alb-negru şi nu se
pot deosebi foarte clar detaliile. Tot cu acest moment sunt
prezentate două planuri ale SG1/1989 (profilul SG1, peretele de
SE – 10 m lungime şi profilul de SG1, peretele de SV cu o
lungime de 4 m). Această secţiune a surprins caseta G/1961
săpată de N. Vlassa. Fără nici un profil mai există pe plan o
secţiune (SI/1989, care porneşte în continuarea la SG1/1989
înspre mijlocul terasei) şi încă o suprafaţă mai mică (SIA/1989).
SI /2010 şi SIA /2010 au fost caroiate cu unităţi de 2 x 2
m folosind ţăruşi metalici.
În suprafaţa SI/2010 a fost identificat un nivel de călcare
aparţinând culturii Petreşti, imediat sub stratul de pământ arabil,
ceea ce verifică stratigrafia din 1989. Nivelul de călcare poate
aparţine unei locuinţe cu podea de pietriş, existând zone
compacte de pietre aflate în poziţie primară. De asemenea a
fost surprinsă o vatră (V1), în c.13 şi 21 cu un diametru de
aproximativ 1 m, construită pe un strat de pietriş peste care s-a
turnat un strat de lut bătătorit. Apar foarte multe fragmente
ceramice, bucăţi de râşniţe, bucăţi de chirpic (unele masive cu
urme de nuiele), fragmente osteologice, silexuri şi obsidian.
Pictura se păstrează foarte bine. Există multe vase aflate in situ
dar există şi fragmente în poziţie secundară. Nivelul de călcare
se află la 0,25 -0,35 m adâncime şi este posibil ca unele
fragmente au fost purtate de plug. Astfel au fost puse în
evidenţă, disparat, fragmente Coţofeni, Vinča şi Lumea Nouă.
Nivelul de călcare este mai afectat în zona de SV a SI/2010. O
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
141
secţiune veche (SI/1989) a fost surprinsă la 6,45 m de profilul
de vest al SI /2010. Profilurile suprafeţei SI /2010 sunt paralele
cu cele ale SI/1989. Secţiunea veche (SI /1989) a fost golită
pentru a se înregistra profilurile stratigrafice. Secţiunea nu a fost
golită complet în 1989, în special jumătatea de E.
În partea nord-vestică a SI/1989 a fost înregistrat un
nivel de cioburi, foarte compact (h=10-25 cm), care provine de
la fragmentele ceramice abandonate în 1989. Un fragment
antropomorf deosebit se află printre acestea. Lipsesc
materialele pictate şi avem foarte puţine fragmente
ornamentate.
Suprafaţa SIA/2010 a fost trasată pe marginea actuală a
terasei puternic taluzată de vechile săpături. A fost golită, şi aici,
vechea secţiune SI/1989 pe aproximativ 2 x 2 m. Sterilul a fost
atins doar în jumătatea de vest, partea estică (1 m) nu a fost
golită complet în 1989.
În zona vestică a SIA/2010 a fost identificată, la
aproximativ 1,30-1,40 m traiectul unei alte suprafeţe (SIA/1989)
caracterizată printr-o nuanţă negru-cenuşiu cu un sol afânat.
Aceasta a tăiat un complex adâncit Petreşti (numit de noi G1
/2010). Complexul G1 /2010 a fost golit şi are o adâncime (de la
nivelul de la care a fost surprinsă) de 1,06 m, cu două niveluri
de umplere. Un pandantiv întreg de spondylus a fost recuperat
din G1/2010.
În zona estică a SIA/2010 a fost identificat nivelul de
călcare Petreşti prezent şi în SI /2010. Acesta este mult mai
bine păstrat decât în SI/2010 pentru că se află pe marginea
actuală a terasei şi nu a fost deranjat de lucrările agricole. Au
fost recuperate vase ceramice in situ de dimensiuni mijlocii. Au
mai fost identificate două sondaje de tip carotă, de dată recentă.
În partea nordică a fost observată o secţiune veche (cel mai
probabil suprafaţa C/1943), cu o nuanţă gălbuie şi un sol afânat,
care taie nivelul Petreşti. Traiectul acesteia nu este paralel cu
cel al secţiunii SI /1989 sau al suprafeţei SIA/1989.
În concluzie putem spune că obiectivul de a identifica
traiectul vechilor săpături a fost îndeplinit. Profilurile stratigrafice
documentate în SI/1989 permit folosirea unei strategii adecvate
pentru următoarele campanii. Nivelul de călcare Petreşti a fost
documentat şi demontat iar materialele sunt în prelucrare.
Bibliografie:
K. Horedt, Săpături privitoare la epoca neo şi eneolitică, în
Apulum, III, 1949, pp. 44-69.
Gh. Lazarovici, M. Lazarovici, Arhitectura Neoliticului şi Epoca
Cuprului din România, I, Neoliticul, Iaşi, 2006.
Gh. Lazarovici, Z. Maxim Kalmar, Tărtăria, Cluj-Napoca,1991.
S.A. Luca, New discoveres of the Neolithic and Aeneolithic fine
arts at Tărtăria and Lumea Nouă, Alba County, and matters
concerning their typology and chronology, în Acta terrae
Septemcastrensis, II, Sibiu, 2003, pp. 18-42.
I. Paul, Enigma tăbliţelor de la Tărtăria – Schiţă preliminară,
Ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa a
Universităţii de Vest Timişoara, 23 mai 2007.
C. I. Suciu, Cultura Vinča în Transilvania, în Biblioteca
Brukenthal, XLIV, Sibiu, 2009.
N. Vlassa, Chronology of the Neolithic în Transylvania in the
light of the Tărtăria Settlement’s Stratigraphy, în Dacia Nouvelle
Serie, VII, 1963, pp 485-484.
N. Vlassa, Unele probleme ale Neoliticului Transilvaniei, în Acta
Mvsei Napocensis, IV, 1967, pp. 403-424.