Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Ionel Cândea, Costin Croitoru, Cercetările arheologice de la
Măxineni (jud. Brăila). Campania 2009, în „Istros”, XV, 2009, pp.
359-384.
Idem, O construcţie rectangulară, cu baza de piatră, descoperită
la Măxineni, judeţul Brăila, în „Analele Brăilei”, X, nr. 10, 2010,
pp. 397-402.
36. Mehadia, com. Mehadia, jud. Caraş-Severin
Punct: Cetate
Cod sit: 53283.01
Autorizația de cercetare arheologică sistematică nr. 99/2010
Colectiv: Doina Benea, Simona Regep, Victor Bunoiu, Cosmin
Matei (UV Timișoara)
Cercetările arheologice din anul 2010, s-au desfăşurat
în luna august şi au fost de scurtă durată, ele efectuându-se în
sectorul porţii de N a castrului roman. În anul precedent printr-o
secţiune a fost identificat culoarul porţii lat de 8,70, m ceea ce a
condus la concluzia că aceasta a fost iniţial o poartă dublă al
cărei pilon central a fost distrus până la bază prin inundaţia
masivă de la mijlocul sec. III p.Chr. Ea a fost porta praetoria a
castrului de la Mehadia, lucru presupus de M. Macrea cu ocazia
cercetărilor efectuate în anii 1942-1944.
Cercetările au continuat în vederea dezvelirii turnului
de V al porţii castrului roman printr-o casetă cu dimensiunile de
6 x 2,50 m pentru a putea observa mai bine stratigrafia din
interiorul turnului şi implicit stabili dimensiunile sale.
Au fost precizate doar câteva elemente ale turnului,
respectiv laturile de E şi V ale acestuia din ultimul nivel de
locuire, epoca romană târzie, care constă dintr-un zid executat
din piatră de carieră (granit) piatră de râu, fundaţia sa are o
lăţime de 1,65 m lucrată cu mortar pe o înălţime de 0,50 m, iar
fundaţia propriu-zisă adâncă de 0,75 m fără mortar din piatră de
râu, elevaţia era lată de 1,25 m, aici observându-se folosirea şi
a unor blocuri din piatră roşie de andezit caracteristică pentru
refacerile târzii din castru. Zidul de incintă se păstrează până la
nivelul solului actual. Deci, există două etape în structura
acestui zid al turnului, prima datând din timpul provinciei, iar a
două refăcută cu piatră de andezit din epoca romană târzie. În
acest caz, în colţul de SE au fost zidite trei cărămizi romane
care ajutau la fixarea probabil a stâlpilor porţii.
La fel, ca şi în cazul porţii de S a castrului, zidurile
turnului de N dispar în epoca romană târzie. Ele constă dintr-un
zid care porneşte de pe latura de est a turnului de V şi continuă
pe o lungime de 4,50 m pe latura de N unindu-se cu zidul de
incintă propriu-zis. Stratigrafia constatată în interiorul turnului a
evidenţiat mai multe nivele de locuire, respectiv patru faze de
lemn fiecare dezafectat prin incendii puternice, urmate de o
nivelare făcută cu lut galben. În profil se păstrează amprentele
bârnelor de la stâlpii ce susţineau structura interioară a turnului.
Materialul arheologic este extrem de sărac. În ultimul
nivel de locuire corespunzător epocii romană târzii la adâncimea
de 0,42 m de la nivelul actual al solului a apărut o groapă în
care a fost amenajată o vatră cu urme de cărbune şi cenuşă pe
care s-au descoperit două fragmente de ţiglă cu ştampilă a lui
cohors III Delmatarum reutilizate un fragment de fund de
creuzet de metal, alături de mult chirpic.
Zusammenfassung
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
87
Im Jahre 2010, wurde eine Kasette von 6,00 x 2,50 m
mit dem Ziel den West Turm der porta praetoria des Lagers aus
Mehadia, zu entdecken. Es wurden 4 Schichten von Holz-Erde
Mauer der Kastells und zwei aus Stein identfiziert. Das
archäologisches Material fellt ausser zwei Stempeln der cohors
III Delmatarum benutzt în den letzten Niveau, also im die spät
römische Zeit.
37. Miercurea Sibiului, jud. Sibiu
Punct: Petriş
Cod sit: 144937.06
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 61/2010
Colectiv: Sabin Adrian Luca – responsabil (ULB Sibiu/MN
Brukenthal), Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti), Dragoş
Diaconescu, Florian Dumitrescu-Chioar, Gheorghe Natea,
Florina Maria Niţu, Anamaria Tudorie (MN Brukenthal),
Georgeta El Susi (IAB), Aurelian Rusu, Cosmin Suciu (ULB
Sibiu)
Situl este amplasat pe prima terasă neinundabilă de
pe malul stâng al râului Secaş, terasă plasată la jumătatea
distanţei dintre Miercurea Sibiului şi Miercurea Băi. Cercetarea
arheologică sistematică a debutat în anul 1997. De atunci s-au
cercetat mai multe secţiuni (S1-S6) şi suprafeţele SI-II, SIII,
SIVa-c şi parţial SV. Toate acestea au fost amplasate în zona
de NE a sitului.
Campania de cercetare sistematică din anul 2009 a
avut drept scop cercetarea nivelului de dărâmătură a structurilor
de suprafaţă incendiate aparţinând culturii Vinča din suprafaţa
SV, nivel cercetat parţial în campania 2009 precum şi
investigarea complexelor adâncite din acest sector. Practic
obiectivul principal a fost „epuizarea” structurilor arheologice
oferite de această unitate de cercetare.
Aşa cum precizam, cercetarea de anul acesta a vizat
în primul rând nivelul de dărâmare a unor structuri de suprafaţă,
nivel plasat în jumătatea sudică suprafeţei SV, ce pe baza
materialului arheologic descoperit în acest context aparţine
culturii Vinča, faza B. Demontarea acestui nivel de dărâmătură
ne-a relevat faptul că este vorba doar de pereţi de lut, ce
fuseseră ridicaţi pe o structură de pari şi nuiele. Acest tip de
tehnică este specific acestei culturi şi în alte regiuni ocupate de
această civilizaţie (e.g. Banatul românesc). Considerăm că
aceste dărâmături ţin de două locuinţe de suprafaţă ale căror
podele nu au fost identificate, ele fiind plasate în afara unităţii de
cercetare deschise de noi.
Demontarea acestui nivel a dus la identificarea
dedesubt a unor complexe adâncite aparţinând în mare parte
culturii Vinča. Astfel în c.290 şi 295, „tăiat” de profilul
longitudinal al suprafeţei cercetate se afla plasat complexul
G78, complex în care nivelul de dărâmătură precizat mai sus
suferea un proces de tasare. În c.295, 296 şi parţial 291 a fost
identificată o linei de trei gropi circulare, puţin adânci (raportat la
nivelul de la care au fost observabile), pe direcţie SV-NE. În
c.298, 299, 293, 294 au fost cercetate complexele G79 şi G81,
ambele aparţinând culturii Vinča, relaţia stratigrafică dintre ele
putând fi stabilită în partea superioară a nivelurilor de umplere
(G79 „taie” G81).
În zona centrală a suprafeţei a fost identificată o
intersecţie a mai multor complexe, G73 (c.276 275 şi 281), G56
(c.270, 271), G83 (c.277, 272, 273 şi 278), G80 (278, 279, 274