Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Planimetria staţiunii arheologice de la Moigrad,
precizarea cadrului cronologic în care se desfăşoară evoluţia
sa, stabilirea caracterului sitului, a etapelor evolutive, toate au
reprezentat obiective prioritare ale cercetării. Nu în ultimul rând
ne-am propus, precizarea relaţiei şi succesiunii fazelor evolutive
şi componentelor staţiunii. Toate aceste aspecte sunt dificil de
sesizat, mai ales datorită faptului că am avut suprafeţe
cercetate anterior, greu de sesizat acum în teren, iar în urma
amenajărilor antropice realizate de carieră, în anii 80, terenul a
căpătat o configuraţie relativ nouă.
Campania anului 2009-2010 a constat în trasarea
a 8 unităţi de cercetare menite atât să ofere profile prin sit (S1,
2, 4) cât şi imagini generale de ansamblu prin decopertare în
suprafaţă (S3, 5). Suprafeţele 1-6 au căutat să investigheze
zona platoului, iar suprafeţele S7 şi S8 au completat, pe drumul
de acces, imaginea oferită de evaluarea de teren pentru acest
obiectiv, evaluare realizată anterior în anul 2009.
Pentru o evidenţă primară a săpăturii, fiecare complex
a fost marcat din momentul conturării cu un număr scris pe un
material rezistent la intemperii, iar datele minimale de
identificare au fost notate pe o fişă împreună cu evidenţa
fotografierii, desenării şi descrierea aspectului umpluturii şi a
inventarului arheologic. Materialul arheologic a fost conservat şi
o parte restaurat, prelucrarea primară a acestuia fiind deja
realizată.
Pentru degajarea umpluturilor moderne care
suprapuneau nivelele arheologice (acumulate din cauza
exploatării de piatră din anii 80) au fost utilizate mijloace
mecanice de decapare. Astfel au fost investigate suprafeţele
S1-5 de pe platou.
Stratigrafia generală a sectorului
Din punct de vedere stratigrafic situaţia sitului nu este
complexă. În toate suprafeţele excavate se observă aceeaşi
succesiune cu mici excepţii privind grosimea straturilor. În
general humusul nu depăşeşte 0,10-0,25 m. Sub acesta de
obicei apare sterilul locului în care se conturează complexele
arheologice. În alte situaţii există şi un nivel de cultură gros cât
humusul. Toate aceste situaţii sunt determinate de poziţia
complexului faţă de înclinaţia terenului. Spre perimetrul fortificat
dacic grosimea depunerilor creşte simţitor. Pe de altă parte din
cauza exploatărilor de piatră mai vechi se constată masive
nivelări cu pământ care au suprapus zona cercetată. În plus
investigaţiile arheologice anterioare au schimbat şi ele parţial
peisajul anterior.
Sector drum de acces
Evaluarea de teren, pentru acest sector (efectuată în
luna septembrie 2009) a fost necesară deoarece în anul a fost
amenajată o nouă cale de acces spre platoul superior al
dealului Măgura Moigradului (beneficiarul fiind S.C.
GRANDEMAR S.A. CLUJ). Suprafaţa supusă evaluării de teren,
lungă de 150 m, lată de 10 m, a relevat existenţa unor complexe
arheologice şi în acest sector aparent nelocuit în antichitate.
Conform documentaţiei existente, tronsonul noului drum
amenajat permite SC GRANDEMAR SA accesul la treapta
superioară de exploatare a pietrei din cariera Moigrad.
Obiectivul principal al evaluării a fost acela de identificare şi
salvare a vestigiilor arheologice de pe traseul proiectului
investiţional. Evaluarea s-a făcut în baza Autorizaţiei de
evaluare de teren nr. 63/2009. Fiind cunoscute descoperiri mai
vechi pe acest versant (o groapă dacică rituală în anul 1992,
alte complexe din 1998), luând în calcul posibilitatea apariţiei
altora, am efectuat cercetarea de teren pe întreg perimetrul
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
200
supus evaluării. În spaţiul supus evaluării au apărut vestigii
arheologice, în special în profilul vestic al drumului. În vederea
conturării complexelor arheologice s-a "împrospătat" manual
acest profil şi au fost fotografiate şi desenate complexele
identificate cu acest prilej. Unele complexe au fost cercetate
integral cu prilejul evaluării din anul 2009 (C1, 2/1, 3, 4, 8),
celelalte (C2, 5, 6, 7) rămânând pentru campania anului 2010.
Cercetarea noastră a permis, în final, identificarea a
10 complexe arheologice care se desfăşoară la V de drumul
recent amenajat, supus evaluării. Complexele descoperite au
fost amenajate în sterilul locului (rocă sau argilă sterilă). Foarte
probabil aceste complexe sunt legate de vechiul drum antic de
acces spre platoul superior, în interiorul incintei fortificate dacice
şi mai apoi medievale.
Sector platou
În buza carierei, spaţiu investigat parţial în campaniile
anilor 1984-1989, au fost identificate şi cercetate 121 complexe
arheologice. În acest sector, "frământat" de amenajările vechii
cariere şi de secţiunile anterioare, decaparea a fost realizată cu
succes prin mijloace mecanice care au grăbit şi eficientizat
cercetarea preventivă.
Astfel, din punct de vedere tipologic, au fost
cercetate 75 de gropi (de provizii, menajere, de stâlp şi rituale),
15 locuinţe, 10 cuptoare menajere, 7 vetre de foc, 8 tălpi de
implantare a palisadelor, un şanţ defensiv. Cinci complexe s-au
dovedit a fi doar nivele de cultură sau secţiuni mai vechi.
În cel puţin 17 dintre cazuri au fost „reinvestigate"
complexe cercetate în anii precedenţi.
Din punct de vedere cronologic majoritatea
complexelor aparţin epocii dacice (Latène D1-2). Situaţia, din
acest punct de vedere, se prezintă în felul următor: complexe
preistorice (neolitice 5), dacice (99), din epoca romană (7) şi
evul mediu (10).
Cercetările de la Moigrad-Măgură, de mare
anvergură, desfăşurate într-un timp relativ scurt, au evidenţiat,
încă o dată, faptul că spaţiul investigat este unul cu un potenţial
arheologic deosebit. Mai mult, în zona drumului de acces, unde
existau slabe indicii de locuire, au apărut complexe arheologice.
Chiar dacă sărace în materiale arheologice, acestea
demonstrează faptul că cel puţin în preajma căii de acces au
fost amenajate construcţii, gropi şi instalaţii de foc (vetre şi
cuptoare).
Din punct de vedere cronologic majoritatea
complexelor aparţin epocii dacice (Latène D1-2). Situaţia, din
acest punct de vedere, se prezintă în felul următor: complexe
preistorice (neolitice 5), dacice (99), din epoca romană (7) şi
evul mediu (10).
În sprijinul încadrărilor cronologice făcute cu prilejul
cercetării complexelor arheologice a venit prelucrarea primară a
materialului recoltat. Din nefericire nu în toate complexele au
fost descoperite materiale relevante, dar în general nu au fost
probleme privind datarea lor.
În ceea ce priveşte perioada neolitică, materialele, nu
foarte numeroase cantitativ, şi complexele aparţinând acestei
perioade, au fost astfel datate prin analogie cu altele
descoperite şi publicate anterior. Multe din materiale au fost
descoperite în poziţie secundară, fiind rulate în epocile
anterioare.
Perioada dacică se poate divide în două orizonturi
cronologice distincte în funcţie de materialele descoperite. Un
prim orizont cronologic debutează în a doua jumătate a sec. II
a.Chr. şi se încheie în perioada augustee, la începutul sec. I