Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

piatră, os şi silex. Există o foarte mare cantitate de material
osteologic, concentrată în afara şi în interiorul locuinţei, multe
fragmente de oase fiind puternic arse, unele până la vitrifiere.
Ceramica este reprezentată de la tipuri diferite de
vase (boluri, străchini, vase de provizii, etc), lucrate din pastă
fină, semifină sau grosieră. Se pot distinge trei tipuri de vase
ceramice a culturilor Cucuteni B2, Cernavoda I şi fragmente
ceramice cu suprafaţa lustruită.
Vasele şi fragmentele de vase de tip Cucuteni B sunt
realizate din pastă fină, cu nisip ca degresant, arse oxidant,
unele cu urme de ardere secundară. Decorul este constituit din
linii şi benzi late de culoare maro-închis, uneori mărginite de
negru, pictate pe fondul roşu al vasului sau peste un fond de
culoare alb-gălbuie. Trebuie remarcată şi prezenţa unor toarte
cu motive zoomorfe.
Vasele de tip Cernavoda I se disting prin pasta
poroasă, folosind ca degresant pietricele, cioburi şi scoici pisate.
Arderea este oxidantă, iar suprafaţa vaselor este neglijent
finisată. Decorul se găseşte pe buză sub forma unor şiruri de
alveolări, impresiuni, unele crestate în interior.
Fragmentele de vase lustruite sunt realizate din pastă
fină, de culoare neagră-cenuşie, cu angobă lustruită, la interior
şi exterior. Aceste fragmente provin de la vase realizate în aria
culturală Cernavoda I, asupra căreia s-au manifestat influenţe
cucuteniene şi sud-balcanice.
Toate tipurile ceramice descrise apar asociate într-un
complex de locuire in situ (C172), ceea ce evidenţiază aspecte
importante privind sincronismele şi influenţele culturale de la
sfârşitul perioadei eneolitice.
S-au luat măsuri primare de protecţie şi conservare a
zidurilor şi a complexelor descoperite, prin sprijinire şi acoperire
cu pietre, folii de plastic şi pământ.
Bibliografie:
V. Dupoi, V. Sîrbu, Incinta dacică fortificată de la Pietroasele-
Gruiu Dării, judeţul Buzău (I), Buzău, 2001;
V. Sîrbu, S. Matei, V. Dupoi, Incinta dacică fortificată de la
Pietroasa Mică-Gruiu Dării, com Pietroasele, jud. Buzău (II),
Buzău, 2005;
V. Sîrbu et alii, Pietroasa Mică, com. Pietrioasele, jud. Buzău.
Punct Gruiu Dării, CCAR, Buziaş, 2002, p. 233-235, pl. 82;
CCAR, Covasna, 2003, p. 232-233, pl. 94; CCAR, 2004, Cluj-
Napoca, p.232-234, pl. 51-B; CCAR, 2005, Jupiter-Mangalia, p.
271-274, pl. 30; CCAR 2006, Constanţa, p. 267-268; CCAR
2007, Tulcea, p. 268-270; CCAR 2008, Iaşi, p. 225-227; CCAR
2009, Suceava, 2010, p.142-145;
V. Sîrbu, D. Ştefan, C. Garganciuc, S. Matei, A Dacian Sacred
Enclosure in Carpathian Mountains - Pietroasele-Gruiu Dării,
CAA 2003, Enter the Past. Vienna 2003, BAR International
Series 1227, Vienna, 2003, p. 72-75;
V. Sîrbu, Observaţii privind incinta sacră dacică de la Pietroasa
Mică-Gruiu Dării, com. Pietroasele, judeţul Buzău, p. 183-214.
În: Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, Brăila, 2004;
V. Sîrbu, S. Matei, Ritual and Inventory in a Dacian Sacred
Enclosure – Pietroasa Mică- Gruiu Dării (1 st century BC-1 st
century AD), p. 155-182. In: Iron Age Sanctuaires and Cult
Places in the Thracian World, Proceedings of the International
Colloquium Braşov, 19 th – 2 th of October 2006, Braşov 2007; V.
Sîrbu, Les figurines anthropomorphes et zoomorphes
découvertes dans l’enceinte sacrée dace de Pietroasa Mică-
Gruiu Dării (dép. de Buzău), p.177-193. In: Mélanges à la
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
107
mémoire de Niculae Conovici (Eds. Al. Avram, V. Lungu, M.
Neagu), Călăraşi, 2008;
V. Sîrbu, Figurine, statuete şi capace antropomorfe şi zoomorfe
geto-dacice din Muntenia (sec. IV a. Chr.-I p. Chr.), Thraco-
Dacica, I (XXIV), 1-2, 2009, p. 37-69; V. Sîrbu, A Sacred Dacian
Enclosure at Pietroasa Mică-Gruiu Dării: the center of a future
archaeological park?, CCDJ, XXVII, Călăraşi, 2010, p. 45-52.
50. Platoneşti, com. Platoneşti, jud. Ialomiţa
Punct: Platoul Hagieni – Valea Babii
Cod sit: 94410.02
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 107/2010
Colectiv: Elena Renţa – responsabil; Simona Munteanu, Radu
Coman-membri (MJ Ialomiţa)
Cercetările arheologice de la Platoneşti Platoul
Hagieni –Valea Babii din campania arheologică a anului 2010 sau
desfăşurat în aşezarea hallstattiană Babadag II şi în tumulul
II, datat în sec. IV-III a.Chr.
Aşezarea hallstatiană
A fost descoperită o singură groapă menajeră de
formă tronconică, diametrele gurii de 1,25/1,15m, al cărei
pământ de umplutură era amestecat cu multă cenuşă.
Inventarul arheologic aparţinând primei epoci a fierului
a fost format în cea mai mare parte din materiale ceramice
fragmentare.
Fragmentele ceramice aparţinând vaselor de uz
comun, lucrate din pastă cu cioburi pisate în compoziţie şi arse
oxidant incomplet, indică forme tronconice cu buza rotunjită sau
teşită, decorate cu brâu alveolat. Unele fragmente au aparţinut
unor vase de provizii iar pe altele se pot observa orificii de la
posibile reparaţii. Acest tip de vase aveau suprafaţa exterioară
cu un aspect zgrunţuros iar cea interioară destul de bine
lustruită. Dintr-o pastă asemănătoare a fost lucrat şi un vas
miniatural cu fundul uşor rotunjit.
Ceramica lucrată dintr-o pastă mai bună, având în
compoziţie cioburi mai bine pisate, este reprezentată de
fragmente de vase bitronconice cu gura evazată şi de străchini
cu marginea arcuită spre interior.
Vasele bitronconice au culoarea gălbuie sau neagră la
exterior şi gălbuie sau gălbuie - cenuşie în interior şi suprafeţele
lustruite.
Decorul vaselor bitronconice constă din cercuri
imprimate şi tangente, mărginite de şiruri orizontale de mici
liniuţe oblice imprimate, ghirlande compuse din câteva linii
incizate, amplasate la baza unor linii circulare incizate,
triunghiuri incizate haşurate aşezate cu vârful în jos dar şi din
caneluri sub formă de linii circulare sau ghirlande. Pe unele
fragmente s-au observat urme de încrustare cu pastă albă sau
orificii de la reparaţii.
Fragmentele de străchini indică o formă tronconică cu
marginea arcuită spre interior. Suprafeţele de culoare gălbuie
sunt lustruite şi nu prezintă decor.
Ceramica de factură fină este reprezentată de
fragmente de ceşti cu toarta supraînălţată, lucrate din pastă cu
nisip şi cioburi bine pisate şi suprafeţele lustruite. Corpul este de
formă bitronconică, gura evazată şi au culoarea gălbuie sau
gălbuie - cenuşie. Decorul este amplasat fie imediat sub
margine, fie la baza gâtului şi pe diametrul maxim iar uneori şi
pe torţi. Constă din mănunchiuri de linii incizate aşezate în sens