Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Cercetările arheologice preventive au avut loc între 22
iulie şi 17 august 2010, pe latura de S a imobilului din Calea
Victoriei nr. 9, proprietate a Companiei Naţionale “Loteria
Română” SA, unde aveau loc lucrările pentru hidroizolaţie şi
canalizare. Imobilul cu zona înconjurătoare face parte din
ansamblul „Curţile Văcărescu” înscrise în LMI 2004, Bucureşti,
nr. 2167 - B-II-m-B-19841.
Aceste cercetări s-au constituit, arheologic, ca o
continuare a descoperirilor rezultate ca urmare a cercetării
efectuate în 2004 de dr. Gheorghe Mănucu-Adameşteanu în
curtea aflată la V de imobil 1 .
Cercetările arheologice preventive au dus la
descoperirea unui spaţiu boltit şi a unei amenajări semicirculare
aparţinând unui moment constructiv neprecizat (sec. XVIII -
XIX), precum şi a unor complexe de locuire anterioare acestora.
Pentru a putea completa informaţiile referitoare la aceste
descoperiri, au fost realizate în exteriorul acestora cinci sondaje
de diferite dimensiuni. Au fost identificate mai multe faze de
edificare distincte şi reamenajări ale acestei construcţii.
Spaţiul boltit, iniţial o pivniţă folosită în sec. XVIII - XIX
(?), a fost refolosit probabil drept cămin de decantare în cadrul
unui sistem de canalizare de la sfârşitul sec. XIX. În prima fază
pivniţa avea forma unui dreptunghi cu dimensiunile de 4,18 m
(laturile de N şi S) şi 1,90 m (laturile de E şi V). Tehnica de
construcţie este caracterizată de folosirea cărămizilor mai subţiri
(25 x 13 x 4,5 cm, ? x 13 x 5 cm), cu rosturi de 2-2,5 cm, puţin
umplute cu un mortar galben, friabil. Podeaua pivniţei (nivelul
6), realizată din cărămizi acoperite cu un strat gros de mortar de
var, se afla la cota de 4,95-5,00 faţă de nivelul de surprindere a
laturii de S (Z13). Pe podea se afla un strat consistent de
material arheologic, din care au fost recuperate câteva zeci de
vase. Acestea sunt reprezentate de forme deschise (boluri,
castroane, străchini, farfurii), vase pentru păstrat şi folosit lichide
(ulcele, căniţe, borcane, ulcioare) precum şi două oale de
noapte. Pe lângă ceramică au mai fost descoperite farfurii,
castroane, platouri şi două capace din faianţă precum şi
flacoane, clondire, sticle, pahare şi capace din sticlă. Pe baza
materialului arheologic putem aprecia că această pivniţă a fost
folosită până în a doua jumătate a sec. al XIX-lea şi, probabil,
începutul sec. XX. Peste această umplutură a fost amenajat un
nivel de călcare, respectiv un pavaj realizat din bolovani de râu
(nivelul 3), ce se afla la cota de 4,00-4,10 m faţă de nivelul de
surprindere a lui Z6.
La un moment ulterior realizării pavajului, suprafaţa
pivniţei a fost mărită prin distrugerea parţială a zidurilor nordic
(Z12) şi estic (Z15) şi ridicarea a trei noi ziduri (Z3, Z4 şi Z6).
Această nouă secvenţă constructivă a dus astfel la extinderea
spre E cu cca. 1,12 m şi spre N, pe o lungime de 1,54 m şi o
lăţime de 0,68 m. În colţul de N - E, între Z3, Z4 şi Z6, a fost
creat un spaţiu ce adăpostea probabil scara de acces la parterul
clădirii. Această zonă era delimitată de restul pivniţei printr-un
arc în plin cintru, ce avea o deschidere de 1,60 m şi o grosime
de 0,27 m. De acest moment constructiv se leagă şi al doilea
pavaj realizat din bolovani de râu (nivelul 4) aflat la cota de
3,42-3,44 m faţă de nivelul de surprindere a lui Z6. Nivelul 4 a
fost amenajat după distrugerea lui Z15 (partea superioară a
zidului şi amenajarea din bolovani de râu care avea probabil un
rol de nivelare aflându-se la aceeaşi cotă) dar înainte de
construcţia lui Z6 (fundaţia acestuia suprapunând nivelul 4).
Zidurile ce aparţin acestei faze constructive sunt construite din
cărămizi mai groase (27 x 15 x 7 cm, ? x 15 x 6,5 cm), existând
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
168
însă şi multe cărămizi refolosite de dimensiuni mai mici (25 x ? x
13 x 4,5 cm).
Zidurile erau acoperite de o boltă semicirculară care
în prima etapă de construcţie era întărită de un arc dublou, aflat
la 1,90 m E faţă de Z14. Acesta, ce avea o lăţime de cca. 0,40
m, a fost distrus, probabil, odată cu construcţia şapei (nivelul 2)
ce împărţea în două spaţiul pivniţei. Nivelul 2 are o lungime
păstrată în cadrul pivniţei de 1,45 m, o înălţime de 1,06 m şi o
lăţime de 1,96 m în partea centrală şi 0,88 m în apropierea căii
de acces în amenajarea semicirculară.
Dispariţia arcului dublou a făcut necesară
consolidarea bolţii prin ridicarea unei pile la 0,56 m faţă de Z15,
0,86 m faţă de Z12 şi 0,80 m faţă de Z13. Aceasta avea laturile
de 28x28 cm, o înălţime păstrată de 1,40 m şi era construită din
cărămizi (cu dimensiunile: 26x10x7,5 cm, 20,5x13,5x6,5 m)
legate cu un mortar alb, dur.
Amenajarea semicirculară se află la V de pivniţă,
având o lungime surprinsă de cca. 5,00 m, o deschidere de 0,86
m şi o înălţime de 1,16 m. Este orientată E - V, în capătul vestic
însă se observă o schimbare uşoară a traseului spre NV.
Laturile de S şi de N au fost denumite Z10 şi Z11. Acestea erau
unite de o boltă semicirculară realizată din cărămidă (având
dimensiunile de 26x13x5 cm), păstrată integral pe o porţiune de
0,77 m de la intrarea spre pivniţă, spartă apoi pe o porţiune de
cca. 1,90 m de câteva conducte contemporană şi conservată pe
încă o porţiune de 1,80 m. Nivelul de călcare 2 interior (nivelul 1)
este format dintr-un pavaj de cărămizi (cu dimensiuni de 26 x
13,5 x ? cm, 26,5 x 13,5 x ? cm) legate cu un mortar galben
nisipos. Această amenajare (tunel de refugiu sau canal) a fost
surprinsă şi în cursul săpăturilor arheologice din anul 2004. În
interiorul ei, la cota de 1,50-1,70 m au apărut două ulcioare
fragmentare, caracteristice pentru sec. XIX.
Pentru a putea completa informaţiile referitoare la
pivniţă şi amenajarea semicirculară au fost realizate cinci
sondaje în exteriorul acestora, descoperindu-se câteva ziduri de
cărămidă de la unele construcţii anterioare.
Ridicarea spaţiului boltit şi a amenajării semicirculare
a dus la distrugerea zidurilor Z19 şi Z20, păstrate pe o înălţime
de doar 0,58-0,76 m. Z19 aflat pe latura de S a sondajului 4, era
orientat N-S, avea o lungime păstrată de 0,60 m şi o lăţime de
0,57-0,60 m. Z20, aflat la 0,22 m N faţă de amenajarea
semicirculară, avea o lungime păstrată de 1,90 m şi o lăţime de
cca. 0,60 m.
Alte două ziduri, (Z17 şi Z18) dintr-o clădire anterioară
celei de-a doua faze de edificare a pivniţei au fost descoperite la
E de pivniţă. Pentru cercetarea lor a fost realizat sondajul 1
orientat E - V, cu dimensiunile de 1 x 1,75 m. Cele două ziduri
fac corp comun la nivelul fundaţiei înecate în mortar şi sunt
alcătuite din asize regulate de cărămizi (având dimensiunile de:
25 x ? x 4,5 cm, 25 x ? x 5 cm, ? x 13 x 4,5 cm) cu rosturile late
de 2-3 cm, bine umplute cu un mortar galben, dur, având în
compoziţie pietricele de 0,5 cm diametru. Z17 orientat N - S,
aflat la 0,65 m de clădirea actuală, are o lungime de 1,75 m, o
lăţime de 0,68 m şi o înălţime de 1,65 m, din care elevaţia are
0,93 m. Z18, orientat N-S, are o lungime surprinsă de 1,05 m şi
o înălţime de 0,76 m, din care elevaţia s-a păstrat doar pe 0,13
m.
În interiorul sondajului 1 la adâncimea de 1,70-2,00
dintr-o groapă menajeră surprinsă parţial, într-un sol negru
închis lutos, au apărut mai multe fragmente ceramice de vase
borcan din pasată nisipoasă, caracteristice pentru sec. X - XI.